Friday, 31 December 2010



-Ne putem juca în seara asta, dacă vrei, îi spuse ea, cu un uşor tremor în voce.
Stăteau culcaţi pe o pătură subţire, sub ei iarba îşi ţinea respiraţia, dar părea deranjată de imobilitatea lor. Trupurile lor inerte, deloc apropiate, păreau a se lupta cu singurul impuls ce nu le dădea pace, însă rezistau căci ascultau doar de raţiune, lider maniac cu exagerări vădite.
-Ce joc? Nu avem prea multe la dispoziţie, ce am putea alege?
-Oh, un joc simplu, destul de banal, puţin evaziv depinde cum e privit.Începuse să prindă curaj şi nu îşi dădea seama cu câtă siguranţă şi stăpânire de sine vorbea. Îşi alegea cu grijă cuvintele atât cât să îi insufle puţină confuzie şi acel strop de mister care era necesar.
-Hai, spune-mi, vorbea acum nerăbdarea din el, destul de evidentă.
-Alege-ţi o stea.
Îşi întoarse capul spre ea, cu ochi nedumeriţi. Ea, doar îi zâmbise scurt, puţin superior. Era jocul ei. Regulile ei.
-Care să-mi aparţină?Dacă steaua pe care o voi alege aparţine deja altcuiva? îşi intrase în rol, îi plăcea să se joace.Doar la asta se pricepea cel mai bine, iar ea ştia şi profita. Aştepta în linişte răspunsul lui, să îi indice alegerea făcută.
Li se auzeau respiraţiile neregulate, oscilante, doar vântul făcea frunzele să danseze uşor, uniform, un dans constant. Doar piepturile lor păreau să îşi piardă cumpătul.
-Nu o să poţi alege o stea deja dăruită.
-Cum o să ştiu asta?Doar sunt toate la fel.
-Crezi?De ce nu te uiţi cu atenţie?
-La ele? Mi se par toate identice.Începuse să îşi piardă răbdarea şi nu avea deloc prea multă. Se foia enervat pe pătură încercând să îşi dea seama ce scop avea acest joc deloc distractiv. Ea nu părea deloc să fie stresată, din contră, luna îi picta în lumini şi umbre chipul pe care se desluşea încântarea şi amuzamentul.
-Nu sunt la fel. Toate au mărimi diferite, poziţii diferite, până şi lumina le este deosebită.Uite ce diferit strălucesc.
Rămăsese nemişcat. Îşi puse mâinile sub ceafă şi se delecta cu fiecare privelişte. Toate stelele făceau parte dintr-un tablou unic, peisaje neasemuite. Îşi relaxase muşchii feţei, i se deschiseră ochii într-un zâmbet inocent, deşteptat brusc dintr-o amorţeală parşivă. Făcuse deja alegerea.Cu mult timp în urmă. Refuzase doar să o vadă, din teamă, laşitate.
Îşi alesese o stea, era unică, frumoasă, deosebită, cu o lumină vie, tânără, puternică. Erau miliarde de stele pe cer, toate se întreceau în frumuseţe şi simplitate, toate îşi etalau razele, concurau pentru atenţia lui.
El se întorsese cu totul spre ea.Faţa, bustul, mâinile,picioarele o priveau pe ea. Erau la acelaşi nivel, ea nu mai era undeva sus, acolo unde nu putea ajunge. Dispăruse distanţa dintre ei.
-Am ales, îi spuse, iar degetele li se atingeau...

Thursday, 30 December 2010

Unde-mi?




Nu-mi exişti
    în colţ de ochi
sau colţ de gură,
iluzii ţinându-se de mână
     alunecă
departe, amar de minutele zălude.
N-ai să-mi vii
     să-mi sufli în ureche
un dans al nopţii cânt
cu paşii palizi,
     tremor febril, timid
parşiv
aşa-mi eşti tu,
      tiptil, pe fugă, nu poposi
îţi curmi amorul,
cu lacăt pus pe inimă.
N-ai să-mi picuri
     pe pleoape somnul
 şi vreau să-ţi dorm în vise
să-ţi şchiopăteze puţin orgoliul
     că-ţi descifrez coşmarul.

Spune-mi sincer,
dacă ţi-aş arunca un scurt sărut,
pentru început,
l-ai prinde?

Sau trebuie să mă lupt?

Monday, 27 December 2010

Impuls sub anestezie

 

Uite cum îmi alunecă inima
printre pomii plantaţi de tine,
obstacole pe drumul pavat cu riduri,
oglindă spartă, amintiri deşirate,
cioburi în tălpi, cicatrici ce-ascund trecutul.

Închizi uşi, trânteşti porţile,
te ascunzi sub pături invizibile,
îţi suflă noaptea păcatul în ureche,
adânc sădit în suflet, tatuaj pe vene,
cum curge cerneala din tine,
chip decolorat cu ochi de sticlă,
incubus nefericit, demon cu mâini de înger,
pofte înfrânate, sub cheie
îţi sunt duşman, amantă şi prieten
sorbi fibră, tendon şi muşchi
îmi muşti din sânge ca un blestem,
pulbere pe ochi, pe gene
îţi sunt lacrimile vinovate,
căinţa ta nu are scăpare.

Sub cer cu nori de îngheţată
ce-ţi curg topiţi pe buze,
pe scaun legat, tortură cu încetinitorul
acum mă mişc numai eu,
ca o frunză suflată de vânt,
îţi aterizez în poală, şi eu vinovată
cu tine, la fel, aceleaşi mâini,
o altă atingere, doi alţi ochi,
duşmani, amanţi, prieteni
noi ce suntem?

Tuesday, 21 December 2010

Manevrare demonică


Cădere indecisă a ştreangului uzat de timp
s-a sinucis în van secunda, şi-a chinuit vertebrele,
sunt sufocate de incest şi continuă nemurire
minutele ce îşi înşiră nehotărâte paşii,
au amuţit şi polii, s-a răsucit şi ceasul
şi limbile-i atârnă tot pătimind naive.

Brăzdat de soarele ce-ngheaţă
îşi poartă solul vina, nedumerit 
şi-ascute dinţii să-şi apere onoarea,
ţărâna ce-şi fărămiţează în palmele-i de vânt
nu-şi merită renumele de mamă protectoare,
un asasin plătit, sinucigaş cu timpul.

Se joacă universul, un păpuşar satiric,
îşi acordă viorile coardele
iar sunetele îşi îmbracă cântul,
dansatori pierduţi de raţiune, zadarnică descleştare
  lipiţi cu tălpile pe sfori, 
născuţi din plânsul de lumină surdă.

Monday, 20 December 2010

Un fel de înfrânare


Dacă mi-ar aluneca gura peste a ta
s-ar pomeni dormitorul cu o furtună pe cap,
abia ce şi-a reparat reputaţia carnală
ce ne caracterizează atât de bine,
nu-mi descoperi umerii, tentaţia e mare
te vei abţine şi o să putem dormi
altfel o să alergăm iar toată noaptea
o să rătăcim ca doi smintiţi printre maşini,
printre lumini şi faruri asurzitoare
de o să îmi ţipe şi puţina raţiune rămasă.
Insişti să mi te joci în părul roşu,
nu ştii că îmi place şi că mă întărâtă,
mă asmuţi inconştient să-ţi umblu prin vene
lacom eşti de adrenalină, timid în simţuri şi priviri
te dai de gol pe perna goală,
sunt versuri ultime ce-ţi scriu
te saturi de mine şi nu de poezie.
Mă duc s-alerg desculţă iar prin trandafiri,
să-mi ascut tălpile în spini,
marchez drumul pe care vei veni,
evident cu perna după tine
căci doar o să dormim.

Friday, 17 December 2010

Cerşetori de atenţie

 

     Îi pusese pistolul la tâmplă şi aştepta orice, un zgomot, un sunet, o mişcare, impulsul unui omor. Avea privirea pierdută, fixată într-un punct, un unghi şters, prăfuit, acoperit cu pânză de păianjen. Doar prin ţeava armei îi simţea transpiraţiile reci ce îi coborau pe obraz iar corpul îi era nemişcat, împietrit, o amorţeală cumplită cu tălpile bătute în cuie. Tăcerea îi învăluia, un întuneric amar, cu o simplă rază ce îşi cerşea lumina printre draperii.
      I se luptau oasele cu frigul, îi plângea pielea sub haine, dar buzele i se schiţau într-un zâmbet perfid, ironic, nepotolit. Îl sfida, îi căuta privirea, îi asculta respiraţia sacadată, căuta un semn să-l trădeze, un imbold, un dram de pură nebunie. O sfida şi el, se impunea, el, cu pistolul la cap, îi era superior. Îi simţea mâna cum îşi pierdea controlul, cum celulele îi luau razna, cum o făceau de râs degetele. Dar îl ţintuia cu privirea, avea atitudine, faţa îi inspira un dezgust total, dar nu faţă de el. El îi era oglindă, o forţa să îşi privească visele, amintirile, sentimentele . Pistolul era la tâmpla ei, nu a lui. Ce trup zvelt, acoperit de materiale inutile, dezbrăcate în fiecare noapte, orbeşte îi căuta formele, cu o sete ce ar înnebuni şi un dement, o lăcomie ce i-a încleştat mâna pe pistol.
     Clişeic, ca într-o scenă de film, îşi aprinse o ţigară. Fumător în începuturi, îşi privea viciul cu timiditate,  i se curbau ochii într-un rânjet saltimbac, enervant de calm. Modul cum ducea ţigara la gură o făcea să îşi piardă şi mai mult minţile, îi sorbea din miros, o ameţea, îşi supunea simţurile la tortură.  Îi fuma erotismul.
     Îşi întoarse corpul spre ea, îi arunca fumul în faţă, profita de mimica ei incertă. Îi ajunsese pistolul la frunte, îi atingea porii, lui îi cobora mâna pe ochi, pe nas, pe buze, îşi lăsa amprentele să îi sufoce imprudenţa ei necomisă încă.

                                                                      ...............

     De-ar fi păstrat minutele secretul, de nu s-ar fi dat de gol ceasul din perete, s-ar fi păstrat misterul nopţii, vaporii întunericului ar fi rămas încă în trupurile lor inerte. Nu s-a dat lupta până nu a început totul. Amară silenţiozitate, complice al umbrelor parşive, amante inapte, ucid în indecenţa lor, pierzanie în ochii celor ce îndrăznesc să râvnească.

     Ei încă se privesc cu causticitate, otravă în vene, pe buze, pe trup, sunt criminali, ucigaşi austeri, perfizi zănatici, îmbătaţi de antidotul refuzat de minţile lor impotente.

Eu ce melodie să ascult acum?

Mi-ai desenat pe spate o hartă
Acolo unde au fost săruturile tale
Le-ai împrăştiat peste tot, haotic, fără destinaţie
Un drum pavat cu senzualitate
O intersecţie de dorinţe şi pofte
Şi te-ai oprit nedumerit, incert,
Sunt orizonturi colorate în confuzie
Nuanţe amestecate, nedefinite
Te întorci şi te foieşti, teribilă neastâmpărare.
Ţi-aş soarbe puţin din gânduri
Atât cât să ameţesc puţin,
Să mă mişc şi eu, nu numai tu.
Poate dacă urechile mele ar fi gâdilate
Sub apăsarea degetelor tale,
Poate dacă mi-ai trimite impulsuri
Prin piele până în coaste
Mi-ai dezgheţat simţurile adormite
Dar eu adorm pe perna ce-mi păzeşte visele
Şi-mi mişc doar pleoapele nepotolite.


Tuesday, 14 December 2010

Tu te joci şi-mi tulburi somnul

Nu o să-ţi spun ce ţin ascuns
în trei picături de ploaie
le-am topit pe obraz, în soare
s-au prelins toate sub haine
sub tricoul ud,ce-mi strânge pieptul
în învălmăşeală.
Ţi-am păstrat în mare taină
un pahar de vin pe masă
şi ţi-am picurat puţin
din acea uşoară ploaie
ce s-a contopit în mine.
Printre perne aruncate
şi cearceafuri din mătase
sunt dorinţe înfrănate
le cunoşti, le ştii prea bine
inventate sunt de a ta minte nedormită.

Şi de-ai şti să îmi desenezi cu gura
vara...

şi să-ţi laşi să curgă-n valuri
efemerul,
al tău trup îmi răscoleşte un parfum
de nebunie şi e pofta ce mă-ndeamnă
să mi te zidesc în braţe.
O să-ţi tulbur visul, cel de care
mă păzeşti
o să-ţi leg în lanţuri timpul
şi secunde şi minute, o să ţi le piardă vidul.

Noi dormim şi noaptea albă
o să-mi susure-n urechi
o poveste ce-mi alunecă pe tălpi.

Saturday, 11 December 2010

Poezie scurtă

....mi-ar plăcea să îţi muşc din vise
să mi te cobori pe coapsă în jos
să-mi stingi din pielea ce mă arde
sub a ta îmbrăţişare.

ai să-ţi pierzi şi tu din suflet
o să îl rătăceşti la mine în palmă
printre porii pofticioşi şi celule răzvrătite,
mi-l implementez în coaste.

...să-mi curgă degetele pe spate,
o să-l cauţi cu ardoare
printre vertebre cervicale
gâdilate, răsfăţate...

Cum se construieşte universul

Din nori de ceaţă, îmi curg
topite amurguri fine
Din stele de o dulce măiestrie,
culeg mătănii risipite,
eter în vid, timp fără tălpi,
parfum de ploaie surdo-mută.
Senină şi absurdă, e noaptea
ce mă cheamă,
o simplă umbră, pe perete
e rece şi simt cum m-afundă
în golul efemer
şi tern.

Din voalul de luceferi negri
am presărat praf şi culoare,
în dans amnezic, anost, prozaic
se răsucesc uşor pe vârfuri
timidele minute ce împletesc
în repezeală un univers de-o seară.

În răsărit de muguri fragezi
îşi are rădăcini....

Tuesday, 7 December 2010

Cu degetele îmi zgândări tâmplele

Ţi-ai dezbrăcat gândurile la mine în palmă
şi aştepţi să le dau drumul în sân
să-mi alunece pe coapse, să simt cum mă cuprind,
uşoare degete purtate de faldurile pielii mele
îmi ajung la gleznele-mi subţiri
şi ce săruturi calde îmi sufli în ureche
şi mă cuprinde un dor nebun
să-ţi trag pleoapele spre mine,
să mă sufoci cu un amurg
al genelor tale, clipiri sporadice
zeflemitoare, emfatice admiratoare
al buzelor mele coapte.

Thursday, 2 December 2010

Contradictoriu

Pe aripi de felină îngheţată
îţi suflu mărgăritarele uitării
căci noaptea ce-ţi cade peste pene
îţi amorţeşte şi ultimul capriciu hormonal.

Degeaba îţi îmbraci armura de gheaţă
căci pielea ta arde sub văpăi de îngâmfare
ţi se dezgoleşte trupul, ţi se văd oasele
transparent şi insipid, nu mai ai pic de farmec,
vrei să te hrăneşti cu mine, dar eu nu te satur
eu doar trezesc pofta şi...cred că îţi creez dependenţă.

De tavan ţi-am prins tălpile, acum tu domini universul
el e la fel, tu eşti diferit, îl ţii în palmă
poate aşa îţi satisfaci foamea şi-mi ierţi impotenţa.

Friday, 26 November 2010



                                 E noaptea ce ne leagă într-o îmbrăţişare
 noi, sub portativ de stele,
ne-ntindem pe pătură de amintiri,
sonată a visului ne-a prins pe amândoi
în virtualitatea fatală, 
o masca mortală,
riscantă ce ne-o forţăm pe faţă
mi-o îndeşi cu candoare pe chipul de nălucă,
e lumea ce ne minte pe noi doi,
că suntem fantomii.
În braţe surdo-mute 
ne aruncăm cu jind
şi-ntr-un şireag de perle
aş vrea să mi te prind 
căci ochii tăi aduc 
a rouă în dimineaţă, 
parfumul pielii tale
e gazul ce mă-mbată.
Mă culci iar pe pământ
e rece, dar în palma ta vibrează, 
fiori fierbinţi în trupul meu,
cu gura ta, cu ochii mei
să facem o poveste
fâşii, fâşii noi o legăm de stele
şi ca o pânză se ţese peste noi
din nou, doar tu şi eu sub voal de stele.



Wednesday, 24 November 2010

Să prinzi soarele de picior

Dragul meu, te urci pe scaun
tu vrei să atingi soarele?
eşti caraghios de frumos
uşor pe vârfuri ridicat
desculţ, cu degetele răsfirate
cu mâinile tinere, întinse
cu degete ce tremură după raze
curiozitate cu chip de om
cu ochii mici, ca de copil
în colţul stâng al gurii
păstrezi un zâmbet fin
un licăr jucăuş, o ultimă speranţă
că poate prinzi un ultim dram de viaţă.

Saturday, 20 November 2010

Sa nu-mi supun narile la sufocare

Aleg sa schimb cheia
ce se tot blocheaza in usa
e veche, ruginita si nu se potriveste.
Aleg sa schimb si usa caci scartaie uneori si nu are vizor.
Aleg sa-mi schimb si mainile, batrane, obosite,
imi tremura in frig cand nu esti langa mine,
ridate, amortite.
Eu vreau...eu vreau sa te pastrez pe tine,
esti ca o viziune, cu tine adulmec orizontul.
Las geamurile libere, deschise,
sa straluceasca in soare
sa fie un refugiu, ca o scapare, o dulce alinare.
Cand se invecheste iar vopseaua
sa nu-mi supun narile la sufocare.

Tuesday, 9 November 2010

Hai să alergăm ca doi păcătoşi în soare
îmi las umerii descoperiţi,
poate îmi pictează razele un bronz
ca de zahăr ars, să-mi curgă delicios culoarea
pe gât, pe sâni, să o sorbi
să îţi pictezi şi tu buzele,
să ne scăldăm în culoare, în muzică
şi în fluturi de gene,
să facem risipă de iubire
să aruncăm cu zâmbete pe stradă,
să culegem priviri mirate
să le strângem în borcanul în care a fost gem

atât de bun şi aşa dulce,
poate aroma rămasă înduioşează.

Friday, 29 October 2010

Cuvinte născute din fum şi din cenuşă


 ~foto~

Scrisorile tale parcă miros a copilărie, emană un parfum de iasomie cum obişnuia mama să poarte. Mă strângea la pieptul ei cald şi mă răsfăţa cu sărutări scurte. Păstra de fiecare dată câte un fursec şi pentru mine, îl scotea din buzunarul stâng al capotului şi mi-l întindea cu zâmbetul lipit pe buze, in ochi îi licărea un strop de fericire. Îmi pare rău pentru câte nefericiri i-am provocat. Prima oară am vrut să fug de acasă, supărat pe ea, ţipase la mine, dar nu am reuşit decât să mă ascund în spatele casei, aşteptându-i reacţia, urmărind-o, împins de narcisismul meu ce refula. O urmăream cum plângea ca un copil cu capul pe perna mea, cum suspina după năzbâtiile mele şi nu mă induram să o las să sufere. M-am întors seara cu capul plecat în faţa ei iar lacrimile îmi alunecau bezmetice pe obraji. Obişnuia să mă consoleze cu vorbe al căror sens nu reuşeam să îl desluşesc: „ Eşti un copil tare rău, dar ai o inimă ce te trădează.” Abia după ce maturitatea mi-a bătut în geam am înţeles măreţia acelor simple cuvinte. O altă nefericire i-am provocat când i-am comunicat ce decizie luasem: hotărâsem să îmi ajut ţara, să plec la război. Îţi aduci aminte? A început să plângă amar, cu lacrimi grele, usturătoare, care au lăsat semne vizibile încă pe mâinile mele, plângea cu suspine de parcă ar fi aflat că tocmai murisem.  A acceptat decizia mea, într-un sfârşit, doar te avea pe tine să o susţii si te considera ca pe un fel de garanţie,căci pentru tine, ştia, aveam să mă întorc întotdeauna. Celelalte lucruri care i-au desenat riduri pe fruntea fină au fost simple, banale năzbâtii.I se întunecau ochii timp de câteva  secunde, i se îngustau de supărare şi îmi întorcea spatele. Dar doar pentru câteva secunde. Se întorcea apoi brusc şi privirea ei mă îndemna să îi cer iertare. Săream în braţele ei ca un copil răzgâiat ce eram.
Ştiam să o fac şi fericită, să îi culeg lacrimi de teribilă încântare. Îţi aminteşti doar ce plăcut surprinsă şi complet cucerită a fost de tine când i te-am prezentat prima oară. Parcă ştia că îmi vei deveni soţie. Ţi-a cuprins faţa în palme şi te-a privit preţ de câteva minute. Era fascinată, la fel cum am fost şi eu, şi cum încă sunt. Iubita mea, îţi strâng în braţe poza arsă şi plină de praf şi cenusă. Noaptea adorm cu ochii deschişi, lipiţi de zâmbetul tău desprins din fotografie, grăbit să îşi facă adăpost la pieptul meu. E singurul care mă mai încălzeşte în iadul de aici. Chipul tău e singurul vis intangibil, e lumânarea din bezna în care m-am afundat. Sunt nebuni, cu toţii. Nu mai au amintiri, speranţe, vise, au privirea rătăcită, captivă, ochii lor sunt goi, orbite părăsite. Pot să ating resemnarea, e peste tot, o mâzgă groasă, un amestec dizgraţios de răzbunare, ură şi resemnare. Mă îneacă fumul disperării, am surzit din cauza zgomotelor infernale ce au pus stăpânire pe miile de suflete, ne ţin în lanţuri, ne supun chinurilor lăuntrice. Sunt printre ultimii şi mai rezist doar ca să mă întorc la tine, să-ţi aduc toamna în păr, să culeg fructe din ochii tăi, să-mi răsfăţ gusturile cu  râsul tău dulce care răsună în mintea mea. Rezist pentru că vreau să mă înfig cu lăcomie în pielea ta care miroase mereu a prăjitură, să îţi sărut pleoapele nedormite, să-ţi simt privirea cum se scufundă în irişii mei.
Incontrolabil îmi tremură mâna, păzit sunt numai de cuvintele printre care m-am ascuns, îmi e mintea prinsă în lumea ta. Eşti o halucinaţie născută din vaporii din jur, mi te aduce uşoara adiere, dar mi te poate lua numaidecât.
E frig şi fum e peste tot, flăcările înghit lacome cazarmele iar buncărele cedează treptat sub groaza şi disperarea ce apasă cu greutate. Nu mai e mult. Nu am loc în inimă şi pentru resemnare căci am îngrămădit amintirile, zâmbetele, dulcele săruturi, am înghesuit nopţile cu tine, te-am închis şi pe tine cu ele.
Să nu plângi, dacă acesta îmi este sfârşitul, căci lacrimile se usucă şi ard, vreau să-ţi păstrezi ochii imaculaţi, în care şi-a facut casă iubirea mea. O să găsesc oricum un drum care mă va conduce la tine. O sa fiu în vântul ce-ţi va flutura rochia, o să fiu răsăritul pe care-l vei privi de pe deal şi o să mă regăseşti în fiecare floare ce o vei culege. Voi fi nisipul de sub tălpile tale pe care ţi le voi săruta iar briza o să-ţi fie îmbrăţişare. O să mă vezi printre rândurile fiecărei cărţi mirosind a umezeală, cu pagini îngălbenite de suvenirele culese împreună.
Curând...se lasă cortina...dar tu, tu îmi eşti lumina.

Tuesday, 26 October 2010

Un drog eşti pentru mine



Sub duşuri reci de toamnă
îţi curmi somnul
ce ţi se prelinge pe gene,
sub sărutul rece al ploii
ai buze îngheţate şi zâmbet nemişcat
şi-ţi ţii palmele deschise
să te hrăneşti
cu picături de sentimente difuze,
îţi rătăceşti şi lacrimile printre ele 
trăiri febrile, cu frânturi din labirinturi
un dedal de vise şi amintiri
în care tu mă ai pe mine
căci pe pleoapa stângă
îţi stau ca o pavăză
îţi sunt şi călăuză.
Prin ceaţă tu m-ai prins 
de gleznele-mi fine
şi m-ai înlănţuit într-un univers restrâns,
captiva unei dragoste al cărei sunet surd
eu îl aud.

Şi fum de nebunie şi praf
sărat şi dulce
amestec crunt, răscruce 
de raze
scăldate-n beţie
un drog sunt pentru tine,
un drog eşti pentru mine.










Monday, 18 October 2010

Sub tălpile ce-mi ard de soare




 Te legi de fusta mea care acoperă toţi norii
Te ascunzi sub faldurile ei şi aştepţi
furtuna ca să treacă;
Ţi-ai înfipt unghiile în gleznele mele
să te desprind eu cu greu,
cu dinţii îmi muşti gambele fine
să-mi laşi semne, răni sudate cu săruturi,
cicatrice desenată pe pielea mea bronzată.
Închide ochii, scapă de sentimentul ce se scufundă-n tine
Derulează-mi clipirile căci mi-au obosit genele
Am ochii zgâriaţi de praful adus de furtuna
de care tu te-ai ascuns,
acum te-ai prins şi de retină
şi-mi desenezi vise pe pupilă,
coşmarurile le ţii închise undeva prin palmă
să le imprimi pe ziduri de case
cu amintiri drept arhitecţi, creatori pereni
ce se sparg în zeci de şoapte.

Pană de scris de ai avea
mi-ai încondeia câteva iluzii efemere
şi le-ai ascunde sub tălpile ce-mi ard de soare.

Saturday, 2 October 2010

Briose cu ciocolata si gem de afine

E pentru prima oara cand fac briose, si nu de la Dr.Oetker. Am avut ceva de furca la ele, pe cat de mici pe atat de complicate si minutios realizate. Am folosit ca ingrediente 150 g faina in care am adaugat jumatate de pachetel de praf de copt si un varf de cutit de sare.Am pus 50 g cacao, am amestecat cu faina, peste care am pus 75 g unt, 100 g zahar, 1 ou(usor batut), 4 linguri de lapte.Am amestecat cu mixerul pana a iesit o compozitie cremoasa si pufoasa.Am asezat formele de hartie in tava pentru briose, am pus putina compozitie in fiecare, am adaugat putin gem de afine peste care am pus iar compozitie.Deasupra am presarat bombonele colorate si le-am bagat la cuptor.Dupa 20 minute(in cazul meu) au fost gata.Am facut frisca si le-am ornat.
Voila! Enjoy.

Thursday, 30 September 2010

Un ultim salt pe veci




Îşi poartă rochia sfâşiată cu stil
şi resemnare
iar pasul uşor pe plajă
îl aşează,
picioarele-i sunt goale, pe pietre,
amorţită,
în nări miros de sare
şi iz de libertate.

La răsărit aşteaptă
vaporul ce nu vine
iar farul din departare,
lumina stinsă
o ţine.

O scoică rătăcită,
în palmă strâns
respiră
e spartă şi secretul
nu cred că îl mai ştie.
În mâna dreaptă
clepsidra îşi poartă timpul
captiv în neştiinţă,
căci la orizont
lumina
nu pare să se aprindă.

EA nu-i decât o urmă
o briză pe nisip,
cu genele îşi şterge
paşii-ngropaţi
în vis,
îşi lapădă şi rochia,
dans graţios pe stânci,
o primă piruetă,
un ultim salt pe veci.

Sunday, 26 September 2010

Suflet de Strigă

 
Nu e suficient.
 Să arunci cu flori pe jos
şi să săruţi pământul cu buzele tale
crăpate şi aspre
pe care vântul s-a răzbunat
Nu e suficient.
Să stai să plângi
pe piatra rece
pe care au plâns şi alţii
numai ploaia are voie
să-şi scuture lacrimile 
pe mormântul meu.
Prin ochii tăi mă văd
legănându-mă pe un ram
ca o stafie, cu părul fluturând
pe chipu-ţi sidefiu
citesc
cuvinte scrijelite cu spini 
născuţi din inimă.
Ţi-au sângerat buzele
arse de venin,
ţi-au secat orbitele;
pe ram, o simplă umbră,
copil născut
din fum şi beznă
nălucă translucidă
cu ochi de "nu-mă-uita".
Nu e suficient.
Să adulmeci ca un orb
miros de sânge cald
şiroaie pe pietre,
parfum de nebunie şubredă.
Mi-ai răscolit mormântul
strivit sub tălpile ce ustură
sub flăcări izvorâte din degete
atingere de vraci nebun
îmi terfeleşti etatea
muşcând cu lăcomie din timp.



Wednesday, 22 September 2010

Şi mă hrăneai din suspinele florilor

Am stat şi te-am privit
de la fereastra dormitorului
cum ţineai strâns în pumn
balonul,
pluteai deasupra felinarelor
şi răspândeai fiori de nebunie
iar eu
îi atingeam cu degetele
şi le sorbeam aroma.

Mi-au pătruns în ochi
şi-mi pluteau pupilele,
năucite,
dans frenetic
de nebunie, 
un ritm tulburător
ce m-a cuprins
iar tălpile mele pipăiau
pervazul
şi mă ţineam 
cu genele de iluzie
şi cu ochii închişi
palpam efemerul
afundată în beatitudine.

Tu deasupra
lumea dedesubt
pluteam pe zâmbete de nori
şi mă hrăneai din suspinele
florilor.

Thursday, 16 September 2010

De o mie de ori renegare

Geamantanul,
făurit din amintiri şi vise,
l-am cusut cu fire din trecut
şi ferecat cu lacrimi
l-am aruncat apoi în portbagaj.
maşina a demarat în viteză
lăsând fumul în spate
şi pe mine.
mi-am donat copilăria
aruncându-mă în întunericul
ce deborda de şiretlicuri
şi am sorbit cu nesaţ
din lumânare
 iar din ochi îmi curgea
ceară.
 am strâns picăturile în mână
şi m-am remodelat.

am aflat că amintirile 
la fel ca şi visele
se dezintegrează
şi se întorc în palmă,
abia acum mi-am dat seama
de ce îmi sângerau palmele 
când şi când
şi de ce îmi dispăreau
amprentele.








Cu poantele prin viata

Ne legănăm ca două balerine
pe pânza ce curge din perete
şi nu ne oprim
chiar dacă ne-am tocit poantele;
tu te descalţi
şi eu după tine,
ne ţinem echilibrul desculţi pe firul lipicios
balansându-ne usor,
ne mai desparte un salt mortal
de podeaua şlefuită
pe care dansează nişte libelule
care nu vor nicicum
să îşi împartă dansul cu noi.
Pânza se va rupe cândva
strivită sub tălpile noastre
şi ne vom trezi 
înconjuraţi
de libelule.

Thursday, 9 September 2010

Mirosi fierbinte a soare

Cine sunt eu?
Un fir de aur în colierul cu flori din soare
sau un mărgăritar aşezat pe buza ta superioară?
Sunt fiecare pietricică pe care tu o aduni de pe jos
şi fiecare fir de iarbă sărutată de ploaie
al cărui parfum cu atâta poftă şi lăcomie
îl inspiri până te ameţeşte.
Eu sunt fiecare linie din a ta palmă
în care am creat un labirint pentru a-ţi captiva
fiecare sărutare
şi cu degetele mele, pe spatele tău
îţi desenez ieşirea
şi ce păcat că numai prin oglindă poţi să vezi
şi tot prizonier îmi eşti.
Hai să ne scăldăm în soare, iubite,
să-ţi colorez pielea în aramă
şi să-ţi miroasă trupul a vară.

Saturday, 4 September 2010

Agenda rosie

Am să-ţi scriu adresa zâmbetului tău
în agenda mea roşie de pe măsuţă
ca atunci când o să-l uiţi
ţi-l voi aduce
şi-l voi lipi pe buze
cu un sărut.

Sunt atâtea lucruri pierdute
în agenda roşie
şi nu mai e loc să le lipesc pe trup,
mă gândeam să ţi le scriu
şi aşa o să ţi le aduci aminte.

Lasă-mă să-ţi suflu
de pe gene acea nepăsare,
îţi întunecă irişii
iar eu nu mă mai pot scufunda în ei pe beznă.                            

Peste stradă e o femeie
ce împarte plăceri şi vise
de câte ori nu te-am surprins
admirând-o, pe ea
sau doar fumul de vise
pe care îl împrăştia în jur.

Te duc de mâna la ea
şi-o să vezi că nu are ce dorinţe
să îţi mai vândă.,
le-ai cumpărat pe toate
când dormeai cu capul pe pieptul meu
şi-mi strângeai coapsele
cu dinţii.

Ce nu ştii tu este că eu
mai am câteva vise de fumat.



~foto~

Sunday, 22 August 2010

Whispers and echoes



Lacul Vidraru

Cabana Balea-Lacul balea
 

Balea Lac-aproape de nori
Panorama Transfagarasan la amurg

Friday, 20 August 2010

Orbite

~foto~


Mi-au crescut pene
pe gene
iar ochii mei
şi-au luat zborul.


Nu am nevoie de ei
să văd întunericul
îl ţin ascuns sub pernă
pe noptieră stă veioza,
e gardian.


Sub pat, amintiri în labirint
nu-i niciun mijloc,
nicio soluţie reală,
doar memorii încleştate în vis.


Spune, tu, ce îţi lipseşte?
ai mărgele în loc de irişi?
ai palme pictate pe perete,
e o dovadă că
eşti un asasin
de vise.

Mă duc să mă scufund
şi de data asta,
o să stau mai mult
căci nu mai am ochi
ca să mă doară.

Adună-ţi ura de pe jos,
se pot împiedica oamenii de ea.

Monday, 16 August 2010

Pe campul de lupta esti numai tu


Pe campul de luptă eşti numai tu
doar praful şi mizeria îţi sunt aproape,
s-a dezlănţuit haosul şi te-a prins în mijlocul lui
te ţintuieşte la pământ, te apasă, te sufocă,
te îneci cu fum şi iluzii
ai răni adânci pe corp şi în suflet,
bucăţi din inimă împrăştiate,
lasă-le în urmă, pleacă de acolo şi
nu asculta vocile disperate ce te cheamă înapoi
nu te agăţa de mâinile ce sângerează,
smulge-te din strânsoarea lor
strecoară-te printre cadavre.
Tot ce vezi e cenuşa amintirilor,
totul s-a prefăcut în nisip
tot ce atingi se dărâmă, ceea ce vezi nu e real
realitatea sunt eu şi te astept.
Aş vrea să fiu deşertul ca să mă poţi strânge în mâini
să te închid în mine, să-ţi apăr inocenţa rămasă,
să mă întind peste tine şi să te simt,
aş vrea să îţi astup urechile,
să auzi numai furtuna din inima mea.
Ţi se dezvăluie haotic moartea în faţă,
luminile Iadului îţi provoacă răni pe retină
şi pipăi bezmetic neantul.
Ai harta desenată în vis
parfumul meu îţi arată drumul înapoi
Ţi-a rămas doar mirosul, timpanele îţi sunt sparte
adună-te de pe jos, culege-ţi rămăşiţele,
o să te repar eu complet.
Totul e o fugă, viaţa te aleargă
prinde-te cu dinţii de vânt, lasă-l să te poarte la mine
eşti la mile distanţă, dar te aud
ai vocea pierdută,o ultimă suflare şi mă strigi,
mă strigi în ploaie iar
lacrimile mele îţi spală faţa, îţi vindecă ochii.

Ţi-am lăsat scrisori acolo unde te-ai prăbuşit,
unde te-a înghiţit nisipul,
le-am scăldat în parfum, măcar mirosul să ajungă la tine
căci literele au fost purtate de vânt, s-au risipit în aer
s-au imprimat pe mormânt, cuvinte scrise cu cerneală neagră
neagră ca inima mea....

Wednesday, 11 August 2010

Alzheimer

 


Căci printre frunze vântul bate
Iar noaptea susură-n urechi,
Cobori pe trepte luminate
Presari în urmă poveşti străvechi.

Iar pe poteca ce-o creezi
Se aşterne curând toamna,
Umbre ai ajuns să devorezi
Şi stai la ceai cu Doamna.

Pătrunzi pe geamul din oglindă,
Sădeşti lăstari, aştepţi să crească;
Evoci o ultimă vară toridă,
Dar nu laşi soarele să te zidească.

Prin ochii lor începi să curgi
În amintiri îţi găseşti izvorul
Iar visele ştii să le alungi
La amurg s-a produs omorul.

~foto~

Monday, 2 August 2010

Esti ceea ce scrie pe eticheta




Când am semnat contractul
te-am luat cu totul
cu posibile zgârieturi(din fabrică), cu viitoare defecte
şi fără garanţie,
nu eşti ceva ce se poate repara
iar tu, tu nu te strici
eşti exact ceea ce scrie la instrucţiuni
iar eu ştiu să te manevrez cum trebuie.

Ai venit neambalat, piese împachetate cu grijă
te-am contruit ca pe un puzzle,
nu am greşit nici măcar o dată,
le-am potrivit pe toate, aveam mâinile ghidate
îmi şopteai fiecare miscare, îmi aruncam degetele peste piese
îmi hrăneai curiozitatea, îmi potoleai nerăbdarea
şi aşa te-ai născut, gol, în faţa mea
fără nicio urmă lăuntrică, monocrom, metafizic
am devenit şi culoare, şi pensulă.

Am păstrat cutia în care ai venit,
e în dulap, printre o mie de amintiri
Vezi?acum faci şi tu parte din ele
eşti o bucăţică din mintea mea
eşti o leucocită în sângele meu,
tu eşti a mea imunitate,
eşti drogul care mă protejează de viruşi
şi nu eşti de vânzare, special creat
pentru mine, eu sunt ingredientul tău secret
aşa ne completăm.

Ştii ce-mi place cel mai tare la tine?
Chiar şi atunci cînd nu e curent ori nu eşti conectat la priză
tu funcţionezi, nu ca orice chinezărie
nu ai alkaline sau duracel(la naiba cu reclamele lor)
nici energie solara şi nici acumulatori
sau stai, de fapt da, aşa se numesc
şi îi încarc zi de zi
eu sunt curentul tău de 220 V iar tu eşti
împământarea mea.

Eşti un aparat al naibii de bun,
şi nu o să te reciclez niciodată.

P.S. Just so you know, though, you were...expensive.

Monday, 26 July 2010

Rulada " crema de vanilie" si afine

E primul desert pe care il fac cunoscut, dar nu primul din cariera mea de mini bucatar.Nu e complicat, necesita doar multa rabdare si perseverenta din partea celor care se incumeta sa paseasca in bucatarie.
Ingrediente ar fi:
BLAT
-5 oua
-5 linguri faina
-5 linguri zahar
-cacao
Crema(Dr Oetker)
-lapte
-zahar
Acest blat se numeste pandispan si sunt sigura ca multi stiti a-l face.
Se separara albusurile de galbenus.Albusurile se bat separat cu mixerul foarte bine.(faceti testul cu bolul tinut cu gura in jos), se adauga un praf de sare si zaharul.Apoi galbenusurile frecate cu cacao, zahar vanilat apoi faina si treptat adaugati albusurile. Ungeti o tava dreptunghiulara si putin unt apoi puneti o hartie subtire pentru prajituri,(tb sa fie prin supermarketuri) pt a nu se lipi blatul de fundul tavii.Lasati la cuptor circa 20-25 minute, depinde de cuptorul fiecaruia, la foc potrivit.
Intre timp faceti crema.Eu am folosit crema din comert, praf de la Dr. Oetker, caci am vrut sa o incerc(cea de vanilie), dar se poate face si din galbenusuri, zahar, lapte, pe foc mic.Aici totul tine de imaginatie.
Am uns blatul cu crema obtinuta, am presarat niste afine(ca tot am fost la munte si le-am ...cumparat:))) ), am rulat si voila. Am stropit-o cu putin sirop de ciocolata, putin cocos si am bagat-o la frigider unde am lasat-o cam 2 ore.
Sper ca va tenteaza sa o incercati.Eu una am cam terminat-o.
Bon appetit!

Thursday, 22 July 2010

Inkbirth

When the words are hard to find
Take a colour and make it rhyme.
Plant a seed, watch it bloom
in the sunny afternoon.

You may never find the reason
of your long, desired quest
and you are trapped inside a prison
where you're stuck until the end.

Scraps of paper on the floor,
reminders of who walked out the door
no resemblance, just a guess,
some character painted out of nothingness.

The ink used to shape the eyes
may not be a friend of time,
but your sight remains alive
since the words in my ears chime.

Friday, 9 July 2010

Culori in farfurie

E o reţetă care nu cere prea multă experienţă în ale gastronomiei, cu toate astea vă recomand să nu vă aruncaţi să o preparaţi fără să ştiţi la ce se folosesc cuţitul şi furculiţa.:P
Prin urmare aveţi nevoie de:
-rondele de rechin
-legume(orez, mazăre,fasole galbenă, verde, ardei, porumb, broccoli, etc)
-condimente la greu
-lămâie
-ulei de măsline
-vin alb

Într-o tigaie se pune la încins puţin ulei de măsline în care puneţi rondelele de rechin. În altă tigaie se călesc legumele tot cu ulei de măsline sau cu unt. Eu am pus şi puţin bulion sau sos de roşii în legume. Le dă un gust fantastic iar mirosul e încântător. Având în vedere că printre legume se află şi orez ar trebui să puneţi şi apă, cam o cană de cafea, ca să fiarbă. După ce le lăsaţi în jur de 20 minute pe foc potrivit, stropite cu tot felul de condimente(rozmarin, chilli, curry, busuioc, piper), timp în care legumele au scăzut, opriţi focul.
Rechinul este şi el stropit cu sare, piper, lămâie şi vin alb, şi nu puţin căci trebuie să prindă ceva gust. După ce a prins o culoare aurie şi o textură crocantă e semn că trebuie să îl luaţi de pe foc.
Aranjaţi legumele pe o farfurie, puneţi o bucată mică de rechin peste, apoi o felie de lămâie şi încă o bucată şi Voila. Tocmai v-aţi ales cu un fel de mâncare uşor de preparat, ieftin şi rapid.
Bon appetit!

Saturday, 3 July 2010

Atingere de vânt

Nu asculta cum bate vântul
Suspinul lui nu-i decât poveste,
e rolul său a te face a crede
c-a lui durere îi este cântul.

Şi tu, înduioşat, suflet pribeag
Alegi poteci neîntinate
cu nori şi cerul sur deasupra
iar gândurile-ţi sunt suflate.

Cu ochi pierduţi în întuneric
Bezmetic umbli dup-al său cânt,
Chemarea vântului-n surdină
e doar aici, pe acest tărâm.

Penumbră.



Friday, 25 June 2010

Drum paralel-partea a II-a

"Ales am fost să rătăcesc,
culeg poveşti, le-mpărtăşesc
secretele-s zidite în poteci
şi pasul mi-l feresc.

Când noaptea grea coboară
de sus, de lângă nori
prieteni-mi sunt doar greierii
şi-un cântec de culori.

iar ziua când se lasă
şi soarele mă arde
o salcie bătrână,
la pieptul ei-mi fac casă.

În satul fără nume
cu-n meşter şi-o alee
ascult la colţ de casă
povestea cum şi-o spune."

Monday, 21 June 2010

Mixture of insanity and lust





Incă îi simt respiraţia în urechea mea. Atingerea lui a lasat un semn pe mână care nu a trecut nici dupa atâţia ani. Pe birou se află în continuare rama, fără geam din păcate, ca dovadă a neglijenţei mele, o ramă prăfuită cu o poză mică. De partea cealaltă a fotografiei îmi face cu mâna un băiat subţirel, înalt si cu ochi de copil, iar gura i se curbează de la un colţ la celălalt, schiţându-se un zâmbet plăcut şi fierbinte. Două şuviţe din părul răvăşit dansează pe obrazul bronzat şi proaspăt bărbierit, iar parfumul de atunci s-a impregnat în poză. Nările mele tânjesc în continuare după mirosul lui efervescent care mă făcea să tremur incontrolabil iar mâinile parcurg suprafaţa pozei într-un mod uşor apăsat lăsănd urme fine.E tot ce mi-a mai rămas. Restul lucrurilor s-au prefăcut în cenuşă odată cu trupul lui.

Şi încă îi ascult cântecul din inimă
Ce îi bate cu atâta pasiune
Iar poza ce o apropii de trupul meu
Îmi arde pielea îngheţată
Şi ca o pătură îmi acoperă sânii dezveliţi,
Mă învăluie amintirea ta.

Din neant ţi se conturează ochii, nasul, gura
Întreaga făptură fără călăuză
Răspândeşte acelaşi parfum pierdut
Şi ştiu
Că te-ai întors să mă acoperi cu ale tale săruturi nestingherite
Sub clar de lună şi priviri curioase.
Căci pofta ta nebună m-a ţinut trează
Şi m-a aruncat printre faldurile cearceafului
Cu greu stăpânindu-mi pornirile.

Mă contopesc cu prezenţa ta efemeră
Cu cenuşa purtată de vânt,amăgindu-mă cu halucinaţii
Căci eşti o nălucă evadată din amintiri
Blestemată şi mă blestemi.

Sunday, 20 June 2010

Doar un pasager

Ascult tinereţea cum îmi vâjâie în urechi.
cum îmi râd în faţă anii
şi mă ascund sub umbre oarbe
iar pasul tău mă ţine pe loc.
Trecut-au veacurile,dar trupul îmi rămîne
un simplu val într-un fum de rotocoale
şi frunze an de an zăbovesc la fereastra mea
le suflă văntul,o goană nebună.
Căci ochii trişti ascund chemarea
şi gura ta, o linie subţire
un desen schiţat şi fără nume
mă reneagă, pe mine.
Un fir din părul meu de nimfă
aş rupe şi ţi l-aş da
să-i sorbi seva, să te menţină aşa,
dar refuzul tău mă-neacă
de parcă eu-s de vină.
Eu voi rămâne aşa, un suflet adormit de ceva timp
iar corpul abia prihănit
de-a ta poftă ingrată.

Asculta mai multe audio Muzica

Friday, 11 June 2010

Unde mi-e mintea?



Căci ştiu ce-nseamnă să adorm
cu al tău surâs pe frunte
şi braţele încrucişate
şi atâtea amintiri mărunte,
iar dimineaţa mirosul de cafea ma-neacă
şi gust de îngheţată.

Îmi prinzi gândurile între arătător şi degetul cel mare
şi le extragi în grabă,
le ascunzi sub pernă
şi pătura peste ochi te ascunde
privirea mea, nedumerită, prin patură
pătrunde.

Cuprinde-mă între pleoapele tale fierbinţi
şi-nchide-mă-n întunecimea pupilelor amorţite
căci sunt ameţită iar râsul tău mă-nfierbântă.

Tuesday, 8 June 2010

Change is good

There are two kinds of people:those who change whether they want it or not and those who don't because they can't and for some reason this is bad, really bad. I belong to the second one.And it is a sad, sad thing.

Saturday, 5 June 2010

Youth was written

In the stillness of the night
A pair of eyes quietly cried,
The dreadful wishes in his ear
Made his heart turn into fear.

And yet his hands were still not moving
The numbness took the deadly step,
An evil stare for souls was craving
And the youth out of his body crept.

His wrinkled grin and gloomy eyes
Could tell the story of his disguise
But shaking hands and dizzy steps
Lead his hopes into the depths.

The stone felt cold under his feet,
Roses have been carried away,
His name was carved in tons of concrete
The end of life, he could not delay.

Monday, 31 May 2010

Distractie in ritmul ploii

   A fost mai mult decat frumos.Ploaie, lumini, tipete, suflete infierbantata, bilete gratuite.Un concert nemaipomenit si am rezistat pe ploaie, pe vant, pe foame, cu bere.Sambata 29 mai se anunta a fi o zi frumoasa, caniculara chiar, cu un soare disperat dupa adepti si nori care se fereau de el.Pe seara, nimic nou, poate cativa norisori care se plimbau bezmetici ici si colo.Ora concertului se apropia, soarele parca astepta si el nerabdator trepidatiile muzicii.O pereche de blugi, un tricou luat la intamplare, geanta si tenesii.Nu umbrela, ma gandeam ca nu e permisa intrarea cu ele, la ultimul concert la care am fost ne-a pus sa le aruncam.Nu hanorac, era prea cald afara si decat sa il tin pe mana, sa ma incurce, am preferat sa il las in sifonier. Nu esarfa, si pentru ce?
    La 7 eram la concert, care evident a fost in aer liber.Ma asteptam sa fie imbulzeala, mii de oameni, a fost lejer, cateva sute de chipuri nerabdatoare, adormite, sictirite sau impasibile.Tineri cu berea in mana se distrau unii pe altii pe o muzica techno-house mixata de un Dj , un fel de introducere de cateva ore a primei trupe, Codeine Velvet Club.Eu si prietena mea ne invarteam nelinistite prin jur si voiam sa inceapa cat mai repede si ne  uitam cu teama catre norii care se adunau furiosi cu chef de cearta.Ne-am luat cate o bere, ne-am ametit putin, am ras si am asteptat in continuare cand picaturi mari, enorme chiar imi loveau cu disperare fata. Pana sa reactionez, ploaia lovea cu ura, razbunandu-se parca pe soare si pe noi care eram simpatizantii lui. Ne-am adapostit intr-un final sub umbrela celor care vindeau bere si ne-am sucit gaturile uitandu-ne pe ercan sa vedem prima trupa. Turna cu galeata, fulgerele loveau cu disperare vazduhul iar tunetele erau peste muzica. Ude fleasca tremuram si injuram, ofticate pe ploaie si pe faptul ca nu aveam umbrele si mai trebuia sa plecam si la 9.Am avut mare noroc ca ne-am intalnit cu niste fosti colegi, eu am ramas si prietena mea a plecat.
   Dupa o ora de asteptat, ploia s-a oprit, cerul s-a limpezit si pe la 10 a urcat pe scena Noisettes. Eram mega fericita, ii vedeam live, iar tipa Shingai a fost un fenomen. Desculta pe scena, ca la fiecare concert, a facut senzatie. Iar cand rostea Bucharest toti erau in extaz, ca nu gresise numele orasului.Oricum nu am regretat nicio secunda ca m-am dus, imi pare rau doar ca unii prieteni nu au putut ajunge. Sa curga cu muzica si la cat mai multe concerte.:D Pacat ca nu am facut rost de o inregistrare cu calitate mai buna.

Wednesday, 26 May 2010

Compelling

Ai să-mi guşti sângele şi o să-ţi placă,
sărat, dulceag şi un pic amărui,
o explozie de arome se va zbate în gura ta
iar venele mele o sa pulseze
ca să-ţi arate că vor să fie sărutate.
Şi mâinile tale vor coborî uşor
pe coapsele mele iar resiraţia ta
se va năpusti peste pleoape
presărând tinereţea ta veşnică
peste a mea care-i trecătoare.
Noi doi vom adormi în hamacul de sub tei
şi-ţi vei răsfăţa nările cu parfumul sângelui meu
iar eu îţi voi savura privirea lacomă.

Thursday, 20 May 2010

Through the eyes of a child


Poemul care nu zâmbeşte



Ochi de gheaţă şi săruturi fierbinţi,
cuvinte aruncate la întâmplare, culese de pe stradă
la o oarecare intersectie, unde semaforul nu merge,
acolo te-ai aplecat să aduni literă cu literă,
semn cu semn şi virgulă cu virgulă,
le-ai pus într-un plic amărât, expirat,
pe care nici măcar poştaşul nu îl atinge
şi ai apelat la vânt, presupun, să mi-l aducă.

Plicul nu a ajuns niciodată la mine,
s-a pierdut undeva printre norii negri ce aduceau ploaie,
prin universul fără limite, care îşi înghite în fiecare zi
încă un dram din ambiguitatea sa,
care îşi va declara curând paradoxul, pierdut.

Te cauţi prin buzunare, prin piele
şi te enervezi teribil că nu găseşti ceea ce e atât de evident,
un lucru pe care eu îl văd de la milioanele de kilometri,
acel ceva care se ascunde în colţul ochiului tău,
uite, un loc în care nu ai îndrăznit să cauţi,
poate de frică sau pentru că ştiai ce vei găsi.

Oare tu vezi acelaşi lucru pe care îl văd şi eu?
În acelaşi fel, fără modificări şi fără defecte,
o privire flămândă, însetată
ce stă ascunsă şi se simte trădată de imprudenţa noastră?
Nu te pricepi la cuvinte, le încurci, mănânci litere,
te grăbeşti şi mi le înşiri pe toate în faţă
şi te aştepţi să creez eu propoziţii.

În mână ai mototolit ultimul dram de speranţă,
licărirea din ochi ţi-a dispărut
şi mă priveşti crunt,
parcă ai vrea să mă zdrobeşti cu mâinile tale butucănoase,
să-mi zgârii pielea, să-mi laşi semn.

Scrisoarea ta, îmi imaginez că era un zâmbet
amar, strâmb şi atins de boală
ce căuta două mâini fragile să-l îndrepte
căci stătea atârnat într-o parte.

Monday, 10 May 2010

Saruta-ma si o sa adorm din nou

Eu dorm.Şi tu? Îţi treci degetele ce-ţi trădează vârsta prin părul meu
şi-mi sorbi visele, le numeri, le denumeşti, le guşti
ţi le însuşeşti.
Vrei cu orice preţ să le vezi, să le trăieşti,
eşti ofticat că nu ştii dacă faci parte din ele,
dacă nu cumva am păstrat un vis numai pentru tine.
Degetele tale îmi presează tâmplele,
vrei să mi le spargi? încetează.
Crezi că dacă aş vrea nu ţi-aş permite să mă invadezi?
e prea curând să-mi cunoşti dorinţele,
punctele sensibile.
Ţi-am dat voie să te joci în părul meu, nu cu mintea mea,
nu încă,
eşti liber să-mi împleteşti şuviţe blonde,
eşti liber să creezi, să construieşti o fortăreaţă.
Ştiu că o să te saturi cândva, curând,
dar la urma urmei eu trebuie să savurez, iar tu...
să încerci să-mi intri in vise.
Dacă mă mai trezeşti o dată
din somnul dulce ce mă acoperă,
o să desenez cu unghiile pe spatele tău
şi o să colorez cu sânge un scenariu
pe care numai eu îl voi vedea.
Sărută-mă şi o să adorm,
din nou.

Friday, 7 May 2010

Drum paralel-partea I

În capătul străzii acoperite în praf şi cenuşă
O trăsură adormită îşi trăieşte veacul
Din lemn putrezit, cu acoperişul sfâşiat
Cioplită a fost fără regrete.

Iar el, un biet tâmplar
Cu un ciocan şi nişte cuie
S-a apucat să construiască un cer şi-o stradă
Şi-un drum desenat pe zid.

Cu tălpile descoperite şi sângele şiroind
A călcat pe pietrele ascuţite
Lăsând urme adânci şi nivelând pământul
Pentru cei ce aveau să străbată ţinutul.

Şi caii, în surdină aşteptau
Un îndemn, o poruncă, o mână să-i atingă,
Înhămaţi la trăsură, cu capul plecat
În ochi, flăcările dansânde.

În oraşul părăsit doar umbrele umblau
Şi erau goale şi translucide
Şi nu visau
Căci n-aveau ochi şi nici expresie.

La colţul unei case din cărămidă roşie
Vântul se juca cu sunetele
Ce curgeau din sufletul unui trubadur,
Hoinar, îşi spunea povestea...

Saturday, 24 April 2010

Fools

http://uztarroz.deviantart.com/art/amor-a-flor-da-pele-17791786 


Ce zâmbet îmi arunci
aşa în viteză, te aştepţi ca eu să-l prind,
dar tu nu ştii că am mâini de porţelan?
Iar zâmbetul tău, ei bine, nu e aşa firav.

Ce-ţi pasă dacă mă spargi,
eşti doar un prost în uşa mea
şi tot aştepţi ceva.
Te apleci asupra mea
parcă ai vrea să-mi înghiţi visele,           
să te bucuri numai tu de ele.

Să-ţi spun ce am găsit în urma ta:
nişte amintiri pătate cu vin
şi dorinţe prăfuite, spălăcite
crezi că m-ar interesa aşa ceva?

Deziluzie.

Cu câtă febrilitate te aruncai în patul meu
şi tu crezi că nu observam...
Poate de asta vrei să-mi înţepi ochii,
eşti invidios
că eu văd marea şi nisipul şi soarele cu ei
iar tu...
eşti un orb amărât.

Cum îmi furai săruturile sub clar de lună,
ce clişeic şi credeai că eşti romantic.

Zăboveai la geamul meu,
căutai ceva, poate sperai
că o să mă întorc cu spatele şi nu o să văd
că ai îmbătrânit, te-ai urâţit
şi inima ţi-a împietrit.

Iubite,
m-ai crezut înamorată, înfierbântată,
dar dormitorul meu era cu susul-n jos
tot ce părea frumos, era urât,
cearceaful pe dos, patul întors.

Ai convins până şi norii să plângă pentru tine
lacrimile tale erau nesemnificative,
preferam să stau în ploaia acidă
decat să-ţi văd ochii tânjind fals
după uitare.

Mi-ai pronunţat greşit numele de nenumărate ori
şi te-am lăsat, credeam că eşti prea...
surmenat,
doar alergai noaptea după stele
şi eu credeam că pentru mine,
când colo...

Ţi-am aruncat zâmbetul dizgraţios înapoi
mototolit, dat prin noroi
şi ars de ploi.
Sper să ţi se lipească de faţă
şi să nu-l mai poţi da jos,
în felul ăsta
n-o să-ţi aducă niciun folos.

Şi bate vântul...
ghici ale cui dorinţe sunt împrăştiate?

Je t'aime
Şi te-am iubit.




Wednesday, 14 April 2010



Am găsit pe o măsuţă de cafea un şerveţel 
şi erau scrise cu grijă litere
fără nicio legătură între ele, ciudat,
amestecate, împrăştiate răvăşite pe hârtie.
Am avut răbdarea să le lipesc una lângă cealaltă
şi m-am încurcat cel puţin o dată, dar fara să vreau 
m-am trezit într-o aventură şi cale să mă întorc nu am găsit
aşa că am continuat să mă joc.
Degetele îmi alunecau pe şerveţel,
fugeau după literele fără astâmpăr
râdeau cu poftă de mine, cu mine, pentru mine, eterne fericite.
Prin nu ştiu ce metodă comunicau şi căpătau încredere
încet, încet se lăsau dezmierdate şi descoperite.
Ce cuvânt atent aşezat în mijlocul hârtiei,
aşa simplu şi delicat şi câtă trudă 
pentru un secret şi mic şi mare,
şase litere jucăuşe şi un mister ce încă arde.
Am luat cu mare atenţie şerveţelul şi l-am aşezat în palmă 
îl ţineam ca pe un cristal de teamă şă nu-l distrug
cu atingerea mea stângace.
Am prins totuşi curaj şi m-am învelit cu el
şi mă simţeam asa bine,
îmi era încă frică să nu se rupă
şi să se piardă, să fie luat de vânt.
Ţi-am îmbracat iubirea firavă şi m-am pierdut printre faldurile ei,
mi-am acoperit trupul mic cu o tinereţe efemeră,
mai târziu însă am dat nas în nas cu maturitatea
m-a privit drept în ochi, mi-a sărutat vârful nasului şi pleoapele fierbinţi
şi m-a învăţat cum să îmbrăţisez şerveţelul fără să-l rup.
L-am pus înapoi pe masă şi am aşezat ceaşca de cafea pe el
să îl ţină prizonier până ce te vei întoarce tu şi îl vei elibera
Ţi-am scris şi eu ceva...

Saturday, 10 April 2010

Youth











When I took this picture I felt like Alice in Wonderland