Sunrise and wild horses

Undeva la capatul lumii, departe in fantezie, acolo unde ratiunea nu are de ce sa se opreasca din calatoria sa, ascuns in stralucirea unui soare mirobolant, care se daruieste lumii intregi si totusi inca mai pastreaza un aer de mister, un biet suflet neprihanit abia acum afla ce e viata. Iarba atat de verde si proaspata, mirosul atat de puternic ca dupa o zi de ploaie, spicele de grau ce arunca un zambet larg catre soare, un zambet ce se raspandeste in zare, totul se intinde la picioarele lui.

Ma las purtata de vantul dinspre vest, adulmecand un miros venit din departare, mirosul libertatii purtat calare de acel suflet pur si ascuns, care mi se dezvaluie treptat, cu pasi mici, neincrezatori. Imi indrept privirea spre acel rasarit de la orizont, descopar cum creste o lumina peste mainile mele si peste iarba proaspat cosita.

O farama de speranta se naste odata cu nasterea unei noi zile, departe la orizont. E aproape palpabila, o simt ca ma inconjoara, dar parca imi scapa printre degete. Niciodata nu raman cu intregul, ci doar cu resturi sfasietoare, cu acelasi praf cu care ramai dupa ce-ti aluneca nisipul. Raman cu teama de un nou inceput, cu inselaciunea zilei ce va urma, cu amintirea celor trecute, cu soapte purtate de vant si freamatul codrului strapuns de lumina.

Si totusi optimismul se incapataneaza si imi invadeaza trupul, mintea, inima, lasandu-ma usor ametita in urma izbiturii, presarandu-mi speranta pe pleoape, ma invaluie cu mireasma unui nou inceput si cu simturi noi, abia dezvoltate. Ma redescopar , asa cum nu am mai fost niciodata, intensa, profunda, cu caldura in suflet si iubire de impartasit.