Bucuriile mici lumineaza viata

Fie ca este melodia de la radio care ne face sa cantam, fie ca este un copil care rade si ne aduce zambetul inapoi, fie ca este o poza pe care o facem bunicilor nostri care au ramas cu aceeasi iubire in ochi sau marea care se zbate de fiecare data cand o vedem si poti sa juri ca rade, fiecare lucru in parte care trezeste zambetul uitat undeva in coltul gurii reprezinta un pas spre fericirea eterna, a sufletului amortit de suferinta si inghetat de durere. E ca si cum ai manca o inghetata de capsune cu sirop de ciocolata iar papilele gustative sunt usor gadilate de tremurul aromelor ce se impreuneaza in gura, in acel moment simti cum stomacul tau se bucura si simte o placere atat epica cat si fiziologica.
Este absolut normal sa radem, sa ne simtim bine, sa nu uitam amintirile care ne-au facut odata sa ne pierdem capul. Ar trebui sa traim clipa ca si cum ar fi ultima, sa facem ceea ce ne dorim de atata timp, sa ne lasam condusi de un impuls, sa ne aruncam cu capul inainte spre o fericire mirobolanta si profunda, sa simtim cum ne invadeaza sufletul, sa nu ezitam sa zambim, sa gandim, sa traim.Cine stie ce o sa se intample maine, ce poate interveni. Sa nu ne facem planuri caci nu se stie daca reusim sa ne tinem de ele. Sa actionam pe moment, sa adaugam un strop de gandire si unul de nebunie, sa le amestecam si sa iasa adrenalina care curge prin vene, care ne pune pe picioare, sa o lasam sa ne conduca la deal si la vale, sa ii acordam timp sa ne invete.