”Nu era toamnă.
Era amurg de vară
Și pomii încremeneau
În zare, în marea depărtare
Sub văl neatârnat de soare.”
Și azi e încă crud pământul
Neasemuit veșmântul
Necopt de atâtea atingeri goale,
În pârg nici prunele nu sunt,
Un gust amar, pierdut în vânt.
Povești ce spun frunze pe drum
Căci fără foc nu iese fum
Ești în trecut, demult apus
Cu suflet înghețat, pribeag pe mare
Tu ai să înveți că doare.
De acum mă așez aici pământ
Și simt cum plouă încet, mărunt
Pe tâmplele ce-mi pulsează crunt
De amintiri cu un parfum de vin
Din struguri albi, eter și crin.
No comments:
Post a Comment