Pompeii

În foc și sub cenușă ai dispărut, Pompeii,
Cu ce i-ai mâniat pe zei
De au suflat scântei și fum,
Iar chipul ți s-a prefăcut în scrum?
Eterna-ți moarte se naște în nemurire
În focuri vii și în pieire,
Nu vei cunoaște o altă soartă
În lavă-i ultima ta șoaptă
Un glas ce-a amuțit demult,
Un țipăt ce vine din trecut.
Ne naștem noi, urmașii tăi
Privindu-ți chipul împietrit,
Ce-ai fost cândva, ce ești acum
Nălucă-n fum...
Un suflu de glorie
Atât ai vrut și ai rămas
Un nume în istorie.