Căci printre frunze vântul bate
Iar noaptea susură-n urechi,
Cobori pe trepte luminate
Presari în urmă poveşti străvechi.
Iar pe poteca ce-o creezi
Se aşterne curând toamna,
Umbre ai ajuns să devorezi
Şi stai la ceai cu Doamna.
Pătrunzi pe geamul din oglindă,
Sădeşti lăstari, aştepţi să crească;
Evoci o ultimă vară toridă,
Dar nu laşi soarele să te zidească.
Prin ochii lor începi să curgi
În amintiri îţi găseşti izvorul
Iar visele ştii să le alungi
La amurg s-a produs omorul.
~foto~
No comments:
Post a Comment