Incă îi simt respiraţia în urechea mea. Atingerea lui a lasat un semn pe mână care nu a trecut nici dupa atâţia ani. Pe birou se află în continuare rama, fără geam din păcate, ca dovadă a neglijenţei mele, o ramă prăfuită cu o poză mică. De partea cealaltă a fotografiei îmi face cu mâna un băiat subţirel, înalt si cu ochi de copil, iar gura i se curbează de la un colţ la celălalt, schiţându-se un zâmbet plăcut şi fierbinte. Două şuviţe din părul răvăşit dansează pe obrazul bronzat şi proaspăt bărbierit, iar parfumul de atunci s-a impregnat în poză. Nările mele tânjesc în continuare după mirosul lui efervescent care mă făcea să tremur incontrolabil iar mâinile parcurg suprafaţa pozei într-un mod uşor apăsat lăsănd urme fine.E tot ce mi-a mai rămas. Restul lucrurilor s-au prefăcut în cenuşă odată cu trupul lui.
Şi încă îi ascult cântecul din inimă
Ce îi bate cu atâta pasiune
Iar poza ce o apropii de trupul meu
Îmi arde pielea îngheţată
Şi ca o pătură îmi acoperă sânii dezveliţi,
Mă învăluie amintirea ta.
Din neant ţi se conturează ochii, nasul, gura
Întreaga făptură fără călăuză
Răspândeşte acelaşi parfum pierdut
Şi ştiu
Că te-ai întors să mă acoperi cu ale tale săruturi nestingherite
Sub clar de lună şi priviri curioase.
Căci pofta ta nebună m-a ţinut trează
Şi m-a aruncat printre faldurile cearceafului
Cu greu stăpânindu-mi pornirile.
Mă contopesc cu prezenţa ta efemeră
Cu cenuşa purtată de vânt,amăgindu-mă cu halucinaţii
Căci eşti o nălucă evadată din amintiri
Blestemată şi mă blestemi.
No comments:
Post a Comment