Glasul deşertului

În urma mea

Dor pașii încinși

Ce au modelat deşertul,

Nisipul zace arzând

Sub cer de foc și soare

Fără răsuflare.

Mă tem că pielea mi se va desprinde

Şi va rămâne un gol

Şi un pustiu

Ascuns prin dune.

Creat din fir de chihlimbar

Un vis mărunt, alunecând

Ca un miraj dispare.

De l-aş atinge

Mi-aş inspira sinele

Desprins de mine

Şi m-aş scălda în nemurire.

Şi dor și tălpile

Căci ele-mi scriu destinul

Prin dans și unduiri febrile,

De-mi prelungesc şi chinul

Ce-mi arde-n trup

Şi în priviri.

Taci, i-am spus,
Pierdută în nisip,
Alunec și simt cum mă afund
Mai tare și mai abrupt
În nesfârșire.