Friday, 31 December 2010



-Ne putem juca în seara asta, dacă vrei, îi spuse ea, cu un uşor tremor în voce.
Stăteau culcaţi pe o pătură subţire, sub ei iarba îşi ţinea respiraţia, dar părea deranjată de imobilitatea lor. Trupurile lor inerte, deloc apropiate, păreau a se lupta cu singurul impuls ce nu le dădea pace, însă rezistau căci ascultau doar de raţiune, lider maniac cu exagerări vădite.
-Ce joc? Nu avem prea multe la dispoziţie, ce am putea alege?
-Oh, un joc simplu, destul de banal, puţin evaziv depinde cum e privit.Începuse să prindă curaj şi nu îşi dădea seama cu câtă siguranţă şi stăpânire de sine vorbea. Îşi alegea cu grijă cuvintele atât cât să îi insufle puţină confuzie şi acel strop de mister care era necesar.
-Hai, spune-mi, vorbea acum nerăbdarea din el, destul de evidentă.
-Alege-ţi o stea.
Îşi întoarse capul spre ea, cu ochi nedumeriţi. Ea, doar îi zâmbise scurt, puţin superior. Era jocul ei. Regulile ei.
-Care să-mi aparţină?Dacă steaua pe care o voi alege aparţine deja altcuiva? îşi intrase în rol, îi plăcea să se joace.Doar la asta se pricepea cel mai bine, iar ea ştia şi profita. Aştepta în linişte răspunsul lui, să îi indice alegerea făcută.
Li se auzeau respiraţiile neregulate, oscilante, doar vântul făcea frunzele să danseze uşor, uniform, un dans constant. Doar piepturile lor păreau să îşi piardă cumpătul.
-Nu o să poţi alege o stea deja dăruită.
-Cum o să ştiu asta?Doar sunt toate la fel.
-Crezi?De ce nu te uiţi cu atenţie?
-La ele? Mi se par toate identice.Începuse să îşi piardă răbdarea şi nu avea deloc prea multă. Se foia enervat pe pătură încercând să îşi dea seama ce scop avea acest joc deloc distractiv. Ea nu părea deloc să fie stresată, din contră, luna îi picta în lumini şi umbre chipul pe care se desluşea încântarea şi amuzamentul.
-Nu sunt la fel. Toate au mărimi diferite, poziţii diferite, până şi lumina le este deosebită.Uite ce diferit strălucesc.
Rămăsese nemişcat. Îşi puse mâinile sub ceafă şi se delecta cu fiecare privelişte. Toate stelele făceau parte dintr-un tablou unic, peisaje neasemuite. Îşi relaxase muşchii feţei, i se deschiseră ochii într-un zâmbet inocent, deşteptat brusc dintr-o amorţeală parşivă. Făcuse deja alegerea.Cu mult timp în urmă. Refuzase doar să o vadă, din teamă, laşitate.
Îşi alesese o stea, era unică, frumoasă, deosebită, cu o lumină vie, tânără, puternică. Erau miliarde de stele pe cer, toate se întreceau în frumuseţe şi simplitate, toate îşi etalau razele, concurau pentru atenţia lui.
El se întorsese cu totul spre ea.Faţa, bustul, mâinile,picioarele o priveau pe ea. Erau la acelaşi nivel, ea nu mai era undeva sus, acolo unde nu putea ajunge. Dispăruse distanţa dintre ei.
-Am ales, îi spuse, iar degetele li se atingeau...

4 comments:

Suflet naiv said...

Minunat, la fel si piesa

Caty said...

multumesc :)

vacitim said...

La multi ani cat mai frumosi!

Imi place foarte mult fragmentul. Felicitari sincere

Caty said...

@vacitim: Multumesc la fel, apreciez:)