Un fel de înfrânare

Dacă mi-ar aluneca gura peste a ta
s-ar pomeni dormitorul cu o furtună pe cap,
abia ce şi-a reparat reputaţia carnală
ce ne caracterizează atât de bine,
nu-mi descoperi umerii, tentaţia e mare
te vei abţine şi o să putem dormi
altfel o să alergăm iar toată noaptea
o să rătăcim ca doi smintiţi printre maşini,
printre lumini şi faruri asurzitoare
de o să îmi ţipe şi puţina raţiune rămasă.
Insişti să mi te joci în părul roşu,
nu ştii că îmi place şi că mă întărâtă,
mă asmuţi inconştient să-ţi umblu prin vene
lacom eşti de adrenalină, timid în simţuri şi priviri
te dai de gol pe perna goală,
sunt versuri ultime ce-ţi scriu
te saturi de mine şi nu de poezie.
Mă duc s-alerg desculţă iar prin trandafiri,
să-mi ascut tălpile în spini,
marchez drumul pe care vei veni,
evident cu perna după tine
căci doar o să dormim.