Monday, 3 January 2011

Ah, îmi sunt buzele pătate


Dacă aş putea să mi te nasc în umbre
te-aş păstra ca pe un păcat
sub piele,
mi-ai scrijeli cu unghiile să ieşi
şi te-aş vârî înapoi.
Îmi eşti blestem şi neruşinare,
amor de vorbe goale,
amar şi şterse săruturi fatale,
perfidia ta fără margini
îmi dă târcoale,
eşti ca un leu în cuşcă,
captiv printre coaste,
dement nebun ce-mi tulburi irişii,
îţi pasă chiar deloc
de al meu suflet infect
îţi permiţi oare 
să-mi sufli uitare?
bezmetic fără amintiri
ce-ţi cauţi urma, cerşetorule, 
nu ştii că îmi aparţii?
să pot să te strivesc în mână
nu aş vrea, nu-s milostivă,
îmi eşti continuă aducere-aminte
şi te păstrez zidit
în labirint cu vise surde,
îţi sunt şi mute coşmarurile
să nu-ţi aud din gemete.
E noaptea lungă iar eu
pot să te am când vreau
sub piele, prin carne vie
râvnă şi zel, de o poftă ce mă arde
îţi sunt parfum în nări de trădător
tu ştii cât mă abţin?

2 comments:

Scorchfield said...

Îmi aminteşti şi mă bucur; de labirint, de locuitorul acestuia şi de toţi cei care au rătăcit pe acolo, tu fiind stăpânul ai privit toate acestea, până când ei au zburat!

Am găsit un adevăr al meu aici.
Mi-a plăcut cum ai dominat!

Caty said...

Totul a pornit dintr-un impuls;))