Te legi de fusta mea care acoperă toţi norii
Te ascunzi sub faldurile ei şi aştepţi
furtuna ca să treacă;
Ţi-ai înfipt unghiile în gleznele mele
să te desprind eu cu greu,
cu dinţii îmi muşti gambele fine
să-mi laşi semne, răni sudate cu săruturi,
cicatrice desenată pe pielea mea bronzată.
Închide ochii, scapă de sentimentul ce se scufundă-n tine
Derulează-mi clipirile căci mi-au obosit genele
Am ochii zgâriaţi de praful adus de furtuna
de care tu te-ai ascuns,
acum te-ai prins şi de retină
şi-mi desenezi vise pe pupilă,
coşmarurile le ţii închise undeva prin palmă
să le imprimi pe ziduri de case
cu amintiri drept arhitecţi, creatori pereni
ce se sparg în zeci de şoapte.
Pană de scris de ai avea
mi-ai încondeia câteva iluzii efemere
şi le-ai ascunde sub tălpile ce-mi ard de soare.
No comments:
Post a Comment