E noaptea ce ne leagă într-o îmbrăţişare

 noi, sub portativ de stele,

ne-ntindem pe pătură de amintiri,

sonată a visului ne-a prins pe amândoi

în virtualitatea fatală, 

o masca mortală,

riscantă ce ne-o forţăm pe faţă

mi-o îndeşi cu candoare pe chipul de nălucă,

e lumea ce ne minte pe noi doi,

că suntem fantomii.

În braţe surdo-mute 

ne aruncăm cu jind

şi-ntr-un şireag de perle

aş vrea să mi te prind 

căci ochii tăi aduc 

a rouă în dimineaţă, 

parfumul pielii tale

e gazul ce mă-mbată.

Mă culci iar pe pământ

e rece, dar în palma ta vibrează, 

fiori fierbinţi în trupul meu,

cu gura ta, cu ochii mei

să facem o poveste

fâşii, fâşii noi o legăm de stele

şi ca o pânză se ţese peste noi

din nou, doar tu şi eu sub voal de stele.