O viata de gisaeng

Se ciupesc coarde de gayageum

sub prun

şi vântul aşteaptă

să apară

o voce de gisaeng pe aşternut de piatră,

departe s-o ducă, în zare s-o poarte

sub soare ce arde de dorinţă.

Doi ochi ce au iubit cândva

se pierd sub luna nestemată,

o poftă carnala, frison în piept,

un spasm şi-o tresărire, al inimii secret

doar ea, e singura ce-l ştie.

Sunet trandav în ceaţă

şi-un ţipăt scurt,

prelung,

s-au scurs din gemete aievea

pe portativ de cântece murdare.

Parfumul de vise în somn de femeie curtezană,

efemer îşi poartă mireasma unei nopţi reci de vară .

O rochie sfâşiată şi stropi de sânge,

amurguri straine, atingeri de necunoscut,

iar buze cu roşu pictate

alunecă

şi freamătă.

Un corp de tânără fecioară, pulsează,

săruturi şoptite, amoru-i interzis,

sunt stropi de inocenţă furată.

O noapte fără lună,

pe patul gol ea zace

şi-şi cântă povestea.

Un evantai ce tremură pe suflet prăfuit

şi-o inimă ce plânge

de săruturi ce i-au fost furate

şi amintiri pe veci pătate.

Etern ea prizonieră şi el călău,

criminalul viselor sublime,

purtătorul cheii ce deschide

o uşă a libertăţii.