Etern amurg ce plange pentru tine

Cum se aduna norii, furtuna se creeaza
Cum urla vantul, strapuns parca de sabia ce sangereaza
Si ti se stinge in dureri si steaua ce te-a blestemat
Sa fii tu vinovat ?
Dar ochii tai, de ce tintesc spre cer
Si cauta alinare?
De ce tii pumnii inchisi,
Ii strangi de parca in palma ai scris destinul?
Te-a faurit in glas de noapte, universul
Din doi muritori de rand
O Eva si-un Adam mai simpli ca tarana,
Dar tu stai agatat de astri
Caci irisii iti stralucesc intens
Cu pielea, mai dura si mai translucida
decat insusi diamantul.
Din foc ce arde intens in tine
Tu ai renaste ca phoenixul din a sa cenusa
Cu spirit de razboinic,
Cu sabia pe inima, pumnalul la piept
Cu vantu-n parul ce-ti imbraca chipul
Sa fugi ca fulgerul, sa lasi in urma
Pacate si vise sfartecate,
Sa calci pamantul ce te-a protejat
Si sa saruti cu buze cazute in ispita
Vazduhul ce te-a eliberat.
In brate de prieten trupul-l lasi sa cada,
In amorteala ce te-a inconjurat
Sa curga lacrimi, acum nu mai inteapa
Si sunt mai clare si mai dulci ca un izvor de munte,
Sa curga, lasa-le,caci sunt ale tale.
………………………………… …………………………………
Nebun in nestiinta,te-ai aruncat
Cu inima-nainte, in ascutis de sabie
Taisul simplei morti,intiparit in strat de piele
Il va purta ca o cicatrice al tau prieten
O singura amintire ramasa
Si un etern amurg ce plange…