Eşti fad şi insipid şi tern

Prin vene-mi umblă

Necugetatul gând

De a mă abandona

În ale tale braţe

Ce ştiu că nu mă vor mai prinde

Dar m-au prins ele vreodată?

Şi-ţi sorb puţin câte puţin

Din  farmecul ce mă subjugă,

Special nu-mi eşti tu nici măcar în vise

Nici când sunt ameţită

De vin, de fum şi de vapori

Eşti semizeu  sau doar un înger

Cu aripi roşii, ca de foc

Mi te cobori pe piept,

Mă apasă, îmi strângi suflul între pumni

Şi mă săruţi.

De-ai fi tu om aşa, ca mine,

Un harap-alb sau făt-frumos,

Dar nu, tu-n ochii mei eşti Sburator

Hain şi rău, cu sufletul de gheaţă

Cu ochi de argint şi mâini de plumb

Striveşti ca un nebun

Din poftele ce mi se scurg pe faţă.

Şi te reneg, te alung de lângă mine

Iar din parfumul tău fac drog

Şi perna ţi-o arunc în pod

Şi tot mă cheamă…tot uşor

Mă strigă şi nu pot să adorm…