Am găsit un mod simplu de a descrie
Un sentiment ce creşte-n mine,
Un curcubeu de amintiri presărat cu praf
Scăldat în picături de ploaie şi stropi de soare.
Mă ascund într-un univers creat de mine
Unde graniţele sunt făcute din turtă dulce
Iar stelele sunt fursecuri decorate cu bezea,
Un univers în care ochii-mi sunt două mărgele de turcoaz
Şi lacrimile sunt transformate în diamante mici pe care le culeg
Şi le arunc pe cer
Unde se formează norii străpunşi de raze
Şi fac umbră râului de ciocolată ce dărâmă podul din cuburi de zahăr,
Se topeşte şi ca o lavă dulce curge
Stropind petalele florilor îndulcindu-le polenul.
Mă adăpostesc sub ciuperci uriaşe,
Umbrele colorate ce dansează în ploaie
Răsucindu-se cu graţie ameţesc în dansul lor şi tălpile le sunt încinse.
Un gust amar îmi încleştează gura
Un sâmbure spart, e neatins de seva dulce
Şi corpul meu se zbate să-l respingă,
O luptă dulce-amară parcă fără deznodământ.
E o aromă nouă, negustată, faţă de care simt repulsie,
Dar mă îndeamnă să o încerc, mă ispiteşte,
Sâmburele din fructul interzis ce a pătruns graniţele
Le-a topit, s-a contopit cu ele
Şi a ajuns la mine şi nu-mi dă pace.
Îmi spăl faţa-n ciocolată, dispersând efectul otrăvii
Dar deja m-a străpuns adânc, sub coaste, până în coloană
Simt inima cum trepidează, cum cere, cum imploră
Încă puţină otravă, încă puţină sevă amară.
No comments:
Post a Comment