Cred ca a venit vremea sa mai vorbesc despre un alt film Disney.Am fost nevoita sa imi intrerup maratonul din simplul motiv ca mai aveam un ultim examen de dat si ma rodea constiinta, trebuia sa invat. Acum ca am terminat cu toate examenele, ceea ce e o mare usurare, o sa ii accord o atentie deosebita bloguletului meeeeu care asteapta nerabdator in fiecare zi cuvinte noi si vorbe de duh ;;). Si pentru ca ziua nu se poate incheia decat cu un grozav film care reflecta tineretea, vreau sa vi-l prezint, in cazul in care l-ati uitat, pe faimosul, mirobolantul, inegalabilul Peter Pan.
Ore in sir cred ca as sta in fata calculatorului, cu ochii atintiti asupra imaginilor desenate care curg unele dupa altele. Ma gandesc cata munca se afla in spatele acestor pagini desenate care promit sa incante privirile copiilor si nu numai, prin intermediul personajelor fantastice care sunt nevoite sa respecte cerintele autorului pentru ca, fie ca vor, fie ca nu, el este cel care trage sforile, care le hotaraste destinele.
Peter Pan este intruchiparea spiritului ludic, infantil care se afla in toti, bine ascuns, ferit de suprafata, multi reusesc chiar sa-l ingroape sub mii de straturi de minciuni, de vorbe rastite fara sens a caror culoare a palit de mult. Totusi tind sa cred ca revederea unui astfel de film, realizat in sute de mii de culori, intense, provocatoare si pline de compasiune poate trezi pana si cel mai adormit, aspru si incetosat individ care inca nu a fost initiat in propriul sau destin.
Personajul meu principal, care mi se pare ca este extrem de reusit, nu ca restul nu ar fi, este crocodilul Tick-Tock the Croc, care este construit cu atat amuzament si vigoare incat starneste un ras sincer si nevinovat care sparge gheata in mii si mii de bucatele ascutite din orice inima care a uitat sa pulseze sangele.Este de admirat perseverenta lui in a dobandi ceea ce isi doreste cu adevarat, chiar daca lucrul asta presupune sfarsitul capitanului Hook, nu ca i-ar duce cineva lipsa ;)). Poate ca toti ar trebui sa ii urmam exmplul acestui personaj, exceptand partea in care cineva ar avea de suferit. Poate ca, in mod indirect, autorul ne transmite ca daca ne dorim ceva cu adevarat si nu incetam sa speram si sa contribuim la castigarea acelui lucru, fara insa sa ne repezim la cel care ne-ar sta in cale ci sa il inlaturam cu sarm, la sfarsitul zilei, cand vom analiza tot ceea ce am realizat inainte, un zambet va aparea in coltul gurii.
Fiecare personaj isi are locul sau in poveste iar fara acesta pur si simplu actiunea, peripetiile, aventurile ar inceta, s-ar rupe lantul din cauza unui inel lipsa. Cred ca toti ne regasim in acest film, iar eu imi aduc foarte bine aminte cat de mult am vrut sa fiu in locul lui Wendy, sa am sansa sa zbor alaturi de Peter, sa astept sa fiu salvata din sabiile fiorosilor pirati sau chiar sa fiu necajita de Tinkerbell. Oricum ar fi, cel putin macar o data in viata fiecare ar trebui sa aiba sansa sa “zboare”, sa existe un motiv pentru care inima sa ne sara din piept de fericire si implinire. Cred ca ar mai fi multe de vorbit despre acest film, dar nu mai am inspiratie si tind sa cred ca as umple paginile unui roman gros care probabil, intr-un anumit punct ar plictisi deci pun PUNCT aici.
No comments:
Post a Comment