"Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world." Hayalgücü bilgiden daha önemli.Çünkü bilgi sınırlıyken hayalgücü tüm dünyayı sarmalar.
Einstein
Draperiile sunt trase,
Geamurile-s prăfuite
Lumini stinse şi...
tăcere.
Dormitorul e gol
şi o răceala profundă,
mă afundă...
amorţeala cruntă
pe o perna turtită.
Papucii aruncaţi sub pat
sunt rupţi şi chinuiţi de vreme...
statuie în faţa soarelui
cu pleoape căzute şi ochi desenaţi.
Paraşutele plutesc în depărtare
libere, fără scăpare,
mii de culori, atinse de soare,
căderea e lină, timidă,
sublimă.
Razele desenează chipuri noi
şi vise străvezii
pe geamuri aburite
şi mânjite de fum.
Scârţâit de scări şi uşi trântite
sunt urme şterse, ascunse...
tălpi pe podea, mâini pe pereţi
păstrează încă aroma.
Dimineţile într-o culoare
sunt amare şi atât de reci
pielea ta îmi folosea drept acoperământ
acum nici ploaia nu mai are interdicţie.
Sticluţe de parfum pe etajeră
împrăştiate şi goale,
vidul adoarme mirosind
ultimul strop de viaţă.
Pianul suspină neacordat
clapele albe, negre
aşteaptă sub un strat gros de praf
acel sunet colorat ce le va trezi.
Şi portativul e gol,
şters şi amnezic,
renegat de sunetele
care au lăsat în urmă o dâră
ştearsă.
În invizibilitatea nopţii
luna se joacă cu şuviţele mele,
tânjesc după încă un sărut
otrava ta a creat dependenţă
aşa că mai picură-mi
măcar un strop
pe buze.
Vântul a inspirat praful
lăsând nicio dovadă a existenţei.
Dormitorul nu mai e gol
ci îşi ascunde desfrânarea.
Mă îmbrac în mireasma ta,
picioruşe de copil pe podeaua rece
şi chip inocent pe oglinda fără chip,
lacrimi în liberă cădere...
Şi noaptea dansează urşii sub patul meu Se ascund, le e ruşine Căci sunt atât de mari
Şi au picioare de balerine.
Pe muzica trubadurilor Dansează şi umbrele pe perete
Niciuna nu se împiedică, Perene şi diafane, se mişcă cu graţie.
Unele după altele notele pe tavan se pictează
Si curg lent si muzica creează,
Sunetele ameţesc într-o îmbrăţişare Atât de strânsă şi fără scăpare.
Se pornesc într-un vals toţi urşii pictaţi Totul e un zumzet, continuă miscare,
Râsete dulcege ce reflectă candoare Lăbuţe desenate cu o singură culoare.
Visele pur şi simplu evadează
Se desprind de firul din pânza de păianjen
Şi atârnă pe perete, parcă vibrează
Vor să fie libere, visele...visează.
Oglinda le arată ceea ce ascund
Secrete fără cusur împrăştiate pe tavă Pantofi de balerină în picioare de urs
Şi aripi de libelulă cusute pe frânturi de umbre.
Urşii încă dansează Iar libelulele ameţite valsează.
Have you seen my face
Painted on the wall?
Have you seen my shoes
Scattered on the floor?
The way you were dressed
The way you acted
I could tell
Something went wrong
And you still don't know.
Whether you were fool
Or whether you were mean
It still doesn't change where you've been.
Let's stop playing hide and seek
My secret place you shall never meet.
My eyelids stopped craving for you kiss
And my chest starts shaking
When it feels your lips.
Those words you kept on saying
They sounded like black and white
Somewhere in my mind
And I don't think I'm crazy
Because the only thing humming in my ears
Is the beating of your heart that stopped.
After you pulled my wings feather with feather
I decided I needed some new ones
And the only way I could get them
Was somewhere far, far away from you.
Don't be mad and do not feel blue
All of a sudden I knew
Tomorrow is going to be a new day
The day you were no longer going to stay
So leave now, please do
Because I'm in the mood to dance
And while I'm spinning around
I might need a safe, steady ground
You're just an earthquake
And you've shuffled my feelings for too long.
Go and stare at the sun
It might have saved you some light
And while you do that
Just let the window open
So I could fly away...
Cred ca a venit vremea sa mai vorbesc despre un alt film Disney.Am fost nevoita sa imi intrerup maratonul din simplul motiv ca mai aveam un ultim examen de dat si ma rodea constiinta, trebuia sa invat. Acum ca am terminat cu toate examenele, ceea ce e o mare usurare, o sa ii accord o atentie deosebita bloguletului meeeeu care asteapta nerabdator in fiecare zi cuvinte noi si vorbe de duh ;;). Si pentru ca ziua nu se poate incheia decat cu un grozav film care reflecta tineretea, vreau sa vi-l prezint, in cazul in care l-ati uitat, pe faimosul, mirobolantul, inegalabilul Peter Pan.
Ore in sir cred ca as sta in fata calculatorului, cu ochii atintiti asupra imaginilor desenate care curg unele dupa altele. Ma gandesc cata munca se afla in spatele acestor pagini desenate care promit sa incante privirile copiilor si nu numai, prin intermediul personajelor fantastice care sunt nevoite sa respecte cerintele autorului pentru ca, fie ca vor, fie ca nu, el este cel care trage sforile, care le hotaraste destinele.
Peter Pan este intruchiparea spiritului ludic, infantil care se afla in toti, bine ascuns, ferit de suprafata, multi reusesc chiar sa-l ingroape sub mii de straturi de minciuni, de vorbe rastite fara sens a caror culoare a palit de mult. Totusi tind sa cred ca revederea unui astfel de film, realizat in sute de mii de culori, intense, provocatoare si pline de compasiune poate trezi pana si cel mai adormit, aspru si incetosat individ care inca nu a fost initiat in propriul sau destin.
Personajul meu principal, care mi se pare ca este extrem de reusit, nu ca restul nu ar fi, este crocodilul Tick-Tock the Croc, care este construit cu atat amuzament si vigoare incat starneste un ras sincer si nevinovat care sparge gheata in mii si mii de bucatele ascutite din orice inima care a uitat sa pulseze sangele.Este de admirat perseverenta lui in a dobandi ceea ce isi doreste cu adevarat, chiar daca lucrul asta presupune sfarsitul capitanului Hook, nu ca i-ar duce cineva lipsa ;)). Poate ca toti ar trebui sa ii urmam exmplul acestui personaj, exceptand partea in care cineva ar avea de suferit. Poate ca, in mod indirect, autorul ne transmite ca daca ne dorim ceva cu adevarat si nu incetam sa speram si sa contribuim la castigarea acelui lucru, fara insa sa ne repezim la cel care ne-ar sta in cale ci sa il inlaturam cu sarm, la sfarsitul zilei, cand vom analiza tot ceea ce am realizat inainte, un zambet va aparea in coltul gurii.
Fiecare personaj isi are locul sau in poveste iar fara acesta pur si simplu actiunea, peripetiile, aventurile ar inceta, s-ar rupe lantul din cauza unui inel lipsa. Cred ca toti ne regasim in acest film, iar eu imi aduc foarte bine aminte cat de mult am vrut sa fiu in locul lui Wendy, sa am sansa sa zbor alaturi de Peter, sa astept sa fiu salvata din sabiile fiorosilor pirati sau chiar sa fiu necajita de Tinkerbell. Oricum ar fi, cel putin macar o data in viata fiecare ar trebui sa aiba sansa sa “zboare”, sa existe un motiv pentru care inima sa ne sara din piept de fericire si implinire. Cred ca ar mai fi multe de vorbit despre acest film, dar nu mai am inspiratie si tind sa cred ca as umple paginile unui roman gros care probabil, intr-un anumit punct ar plictisi deci pun PUNCT aici.
O sa incep un maraton de filme Walt Disney.In fiecare zi o sa ma uit la un film care o sa-mi aduca aminte de copilaria minunata de care am avut parte si o sa ma gandesc cu parere de rau ca viitorii mei copii nu vor mai avea parte de aceste desene absolut superbe, pure si inocente caci mai nou desenele cu violenta care transmit un mesaj necorespunzator primeaza.
O sa incep cu Alice in Wonderland.Cati nu am vrea sa stam in pat si sa ni se citeasca o poveste atat de frumoasa, demna de imaginatia unui copil inocent, una care sa poata sa ne poarte intr-o lume departe de cea reala, sa trecem granita adevaralui, sa ne scufundam in apele limpezi ale fabulosului si sa inotam printre balauri, greieri vorbitori, iepuri grabiti si carti de joc care picteaza trandafiri? As vrea sa ma regasesc in mia de culori ce intregeste un personaj din desenele lui Walt, chipul meu sa fie pictat in culorile jocului, sa aud un rau clipocind in departare si sunetele sa se transforme in cuvinte. Alice reuseste sa imi aduca zambetul pe buze ori de cate ori vad un desen sau filmul sau recitesc cartea scrisa de Lewis Carroll.As vrea sa am imaginatia autorului insa ma multumesc cu a mea capacitate de intelegere a povestii si filmului.
Cred ca ar fi uimitor daca ar exista o omida care sa spuna o poezie iar fumul ce o inconjoara sa formeze vocale sau niste flori al caror parfum sa te frapeze si sa aiba puterea sa te judece pe tine, un muritor de rand pentru piela ta care nu risipeste nicio aroma in aer.
Iepurele Alb se regaseste in fiecare dintre noi, toti ajungem sa fim grabiti si in intarziere undeva, unii ne intalnim prea tarziu cu soarta, altii se grabesc cu pasi mari spre sfarsit, dar la un moment dat, exact ca Iepurele Alb, toti ajungem acolo unde am vrut, fara sa mai dam importanta ceasului.Si cati nu am vrea sa avem o petrecere de non-ziua noastra, care ar fi practic in fiecare zi cu exceptia zilei noastre de nastere?Oameni ca Mad Hatter si March Hare exista peste tot, suntem inconjurati si sufocati de numarul lor si dupa parerea lor, un lucru simplu, ca o cana de ceai poate rezolva orice problema. Regina, pe de alta parte, e numai una, iar faptul ca toti ne consideram regi si regine asta e altceva. Regina poate fi numai aceea a carei personalitate este unica si de nepenetrat, fie ea o adepta a raului sau un ajutor al binelui. Regele, haios si umil, care incearca mereu sa se afirme este un personaj ale carui trasaturi sunt inspirate tot de personalitatea omului.
E placut sa vezi cum un film, menit sa aduca un zambet pe buzele copiilor si sa produca fericire intr-o lume sumbra, reda toate aspectele vietii intr-un mod ironic, iar personajele din Alice reprezinta de fapt mastile satirizate ale oamenilor din jurul autorului. Practic asta facem toti, incercam prin satira sa reducem din trasaturile negative al omului care ne-ar putea face rau, vrem sa il punem intr-o lumina difuza si nu chiar intunecata, astfel incat sa ne facilitam viata care l-ar putea include si pe acesta. Lewis Carroll a reusit, prin intermediul acestei minunate carti, sa evidentieze o lume imperfecta, dar vazuta prin ochi de copil, poate deveni cu usurinta o lume in care se poate trai, in care ne putem adapta.
Poemele din film redau, prin simplitatea lor, inocenta din privirile oamenilor care nu au uitat ce inseamna copilaria si intensitatea culorilor unei lumi anoste si estompate.
How doth the little crocodile
Improve his shining tail,
And pour the waters of the Nile
On every golden scale!
How cheerfully he seems to grin,
How neatly spreads his claws,
And welcomes little fishes in,
With gently smiling jaws! (poem recitat de Caterpillar)
As putea sa vorbesc ore in sir despre Alice, despre adevarata poveste din spatele povestii, dar e mai placut sa creez un pic de mister si sa provoc cititorii sa descopere singuri secretele care stau la baza realitatii ironizate de autor.
Do you remember when we met
Under that magic willow
And tears were falling from the sky?
They weren't mine.
The water seemed so clear
And the sky was blue,
The leaves were falling for you
The drops were falling for me.
I saw your reflection in the river
You seemed so happy and more like a dreamer
Your fingers were touching mine
And we were drinking from the same glass of wine.
My ears still remember your whisper
Those words that made me shiver,
Your lips so close to mine
They sent a tremor down my spine.
I do believe in love
I got my reason from above,
But it happened so soon
The fault must belong to the moon.
Just across the street
I saw a man who could not speak
But the tears didn't seem to stop
No smile or grin, not even a drop
He stared at me
like he was searching
For the one he lost, a "she"
Suddenly I stopped breathing.
Who was he and why did he seem so familiar?
My memory was playing tricks on me
and all of a sudden I knew
He was my past, the whole of it
the kiss, the hug, the love
The day we always seem to meet.
Just like a feather it flew
His feelings were like the mourning dew
afraid of the heat,
terrified by a single beat.
I remember his kiss went deeper than my skin
Some pieces were missing
Scattered all over, tiny and invisible.
And yet he's standing there
The stillness is in the air
He is breathing
and tears fall down on his cheeks
and dust on his hands.
No movement, not even a blink
He makes me think
What were the last words he said
before going to bed?
