Asta e o mica poveste pe care am scris-o acum ceva timp.Sper sa va placa.Am facut-o pe episoade pentru ca e destul de maricica.:D Astept pareri.Daca va place postez si celelalte episoade.
M-am nascut de ziua ei, a Yanei Monroe.Ea implinea 10 ani, eu eram pe punctul de a capata o forma, o culoare, un aspect. Am reusit sa imi deschid ochii albastri si am putut sa o vad pe Yana. Era o fetita cu parul negru si ochii mari si stralucitori, cu un zambet inocent si o privire gingasa. M-am indragostit imediat. Eram ascuns dupa un copac. Mi-am vazut fratii, mici si ei, unii galbeni, atii rosi, putini erau albi. Unii pluteau prin gradina, altii erau joaca unor copii. Un clovn imi tortura un var. Spre distractia unor copii, fratele meu alb capata forme neobisnuite in mana clovnului.Ba era un caine, ba un ponei.Eu stateam ascuns, nu voiam sa fiu si eu torturat. Toti invitatii Yanei se jucau cu cate un balon, cu cate o ruda de-a mea. Eu eram singur si trist. Yana era si ea singura si trista. Statea la masa cu capul plecat.Am inceput sa plutesc catre ea.Lumea era prea agitata ca sa ma observe.Ce bine! Yana m-a vazut.Eram mic si timid, dar aveam zambetul pe buze. Obrajii fetitei erau umezi si rosii din cauza lacrimilor. M-a luat in brate si ma tinea strans.Credeam ca ma voi sparge, dar spre uimirea mea am realizat ca sunt mai rezistent decat par. Eram incantat. Mi-am dat seama ca voi fi cel mai bun prieten al Yanei.Nici acum nu am uitat care au fost primele cuvinte pe care mi le-a adresat. Cu o voce tremurata mi-a spus:”Esti altfel decat ceilalti.” De atunci am devenit cei mai buni prieteni. Eram nedespartiti.Oriunde se ducea, mergeam si eu cu ea. Cand era trista o inveseleam. Capatam diferite forme, faceam orice numai ca sa fie fericita.
Cresteam pe zi ce trecea, culoarea mea devenea din ce in ce mai intensa. La fel crestea si Yana.Acum avea 12 ani, insa tot un copil mic si inocent era. Iubea papusile din portelan la fel ca prima oara. Adora sa se joace afara in soare, in nisip, ii placea sa faca castele, sa mearga pe plaja. Ne jucam impreuna mereu, eram nedespartiti. Dragostea mea pentru ea crestea din ce in ce mai mult. Ma lua mereu in brate iar eu rezistam stransorii ei puternice. Imi placea sa stau pe plaja cu ea , plutind langa ea, privind soarele care se reflecta in mine. Eram fericit.Am fost fericit pana cand s-a intamplat inevitabilul.
Intr-o dimineata obisnuita, ca oricare alta, Yana imi surade gingas de sub patura.Se ridica din pat, se duce la baie, isi imbraca rochia alba cu flori, isi ia sandalele cu fundite si coboara la bucatarie pentru un mic dejun.Eu eram in spatele ei. Eu nu aveam nevoie de mancare, doar eram un balon. Hrana mea era iubirea Yanei. Planul pentru ziua de azi era deja stabilit. Familia Monroe urma sa mearga la tara. Aveam sa ma joc cu Yana pe pajistile intinse si verzi, sa plutesc alaturi de fluturi. Eram asa incantat. Familia Yanei ma adora. Eram de 2 ani in familie. Toti ma stiau si ma placeau. Eram special.
Prietena mea isi face bagajul. Incepe sa imi povesteasca despre ultima ei aventura acolo, la tara. Abia asteptam sa ajung si eu, sa vad cum e. Poate ca acolo norii sunt altfel, e lumea mai mare, as fi avut loc mai mult . de data asta eu si Yana vom avea aventura noastra. Eram extaziat. Pluteam vesel prin camera, ma gandeam cat de bine o sa ne simtim.
Pe bancheta din spate a masinii, eu stateam si ma uitam pe geam, Yana dormea langa mine. Era un drum lung, dar foarte placut, Vedeam pasarile zburand, norii ma salutau si ei, se plimbau pe cerul albastru. Soarele era ascuns in spatele lor, se mai vedeau cateva raze timide. Timpul trecea repede cand te simteai bine.
Cresteam pe zi ce trecea, culoarea mea devenea din ce in ce mai intensa. La fel crestea si Yana.Acum avea 12 ani, insa tot un copil mic si inocent era. Iubea papusile din portelan la fel ca prima oara. Adora sa se joace afara in soare, in nisip, ii placea sa faca castele, sa mearga pe plaja. Ne jucam impreuna mereu, eram nedespartiti. Dragostea mea pentru ea crestea din ce in ce mai mult. Ma lua mereu in brate iar eu rezistam stransorii ei puternice. Imi placea sa stau pe plaja cu ea , plutind langa ea, privind soarele care se reflecta in mine. Eram fericit.Am fost fericit pana cand s-a intamplat inevitabilul.
Intr-o dimineata obisnuita, ca oricare alta, Yana imi surade gingas de sub patura.Se ridica din pat, se duce la baie, isi imbraca rochia alba cu flori, isi ia sandalele cu fundite si coboara la bucatarie pentru un mic dejun.Eu eram in spatele ei. Eu nu aveam nevoie de mancare, doar eram un balon. Hrana mea era iubirea Yanei. Planul pentru ziua de azi era deja stabilit. Familia Monroe urma sa mearga la tara. Aveam sa ma joc cu Yana pe pajistile intinse si verzi, sa plutesc alaturi de fluturi. Eram asa incantat. Familia Yanei ma adora. Eram de 2 ani in familie. Toti ma stiau si ma placeau. Eram special.
Prietena mea isi face bagajul. Incepe sa imi povesteasca despre ultima ei aventura acolo, la tara. Abia asteptam sa ajung si eu, sa vad cum e. Poate ca acolo norii sunt altfel, e lumea mai mare, as fi avut loc mai mult . de data asta eu si Yana vom avea aventura noastra. Eram extaziat. Pluteam vesel prin camera, ma gandeam cat de bine o sa ne simtim.
Pe bancheta din spate a masinii, eu stateam si ma uitam pe geam, Yana dormea langa mine. Era un drum lung, dar foarte placut, Vedeam pasarile zburand, norii ma salutau si ei, se plimbau pe cerul albastru. Soarele era ascuns in spatele lor, se mai vedeau cateva raze timide. Timpul trecea repede cand te simteai bine.
Am coborat din masina pe o alta lume. Vedeam numai verdeata, simteam aerul cald si fermecator. Yana ma tinea strans. II era teama sa ma piarda. II era teama ca peisajul minunat avea sa ma fure, sa ma duca departe. Cat de mult se insela.Oricat de incantator ar fi fost totul, nu o puteam parasi. In toti acesti ani m-am dovedit a fi mai puternic decat oricine. Puteam sa indur multe, numai pentru ea.
No comments:
Post a Comment