Mi-e destul de greu sa imi gasesc cuvintele.Scrisul pentru mine inseamna poate prea mult si cred ca de aceea nu vreau sa il prezint lumii intregi.Multi nu vor intelege ce vreau sa spun prin cuvintele mele, pe unele le aleg cu multa grija pe altele le trec pe foaie cu o usurinta coplesitoare.Stiu doar ca mereu scriu ceea ce simt.Nu m-am ferit niciodata sa spun ce am pe suflet.Am stiut cand sa pastrez pentru mine si cand sa dezvalui.Insa atunci cand am incurcat borcanele am platit.Am facut multe greseli, dar hey cine nu face?Tocmai asta ne face oameni.Pagina asta este dedicata prietenelor mele care din pacate nu vad totul cum vad eu.Nu dau nume pentru ca sunt sigur ca se stiu.Imi pare rau doar ca nu pot rezolva totul singura.Trebuie sa recunosc ca am nevoie de ajutor.Mi s-a spus sa renunt, sa nu ma bag in anumite treburi.Poate ca asta am facut, dar indirect trebuie sa ma implic.Simt ca daca nu fac ceva totul o sa se complice si mai mult.Si totusi de ce sa nu fac?La urma urmei ce mai pot pierde?Cu totii avem prieteni, dar numai unii dintre ei stiu sa asculte, sa inteleaga, sa ierte.Altii, nu vad prietenia ca pe ceva important.Si totusi sa ne gandim un pic.Ce am face daca nu am avea prieteni?Sau cum am putea sa alegem pe altcineva in locul prietenilor nostri?Cum putem sa avem inima atat de inghetata incat sa nu ne pese de cel de langa noi?Nu stiu de ce vorbesc la general pentru ca la urma urmei e vorba de mine.Atunci cand incerc sa vorbesc nu ma asculta nimeni, toti stiu ce e mai bine pentru ei.Oare?
Nu vreau sa imi pierd prietenii, dar simt ca ii scap printre degete.Se pierd undeva departe de mine.Mi-e prea greu sa ajung la ei, mai ales ca se indeparteaza de mine.Suntem un grup de cinci fete.Au existat certuri si dispute, dar mereu s-au rezolvat.Insa de data asta mi-e teama ca nu o sa se mai rezolve.Si totusi sunt optimista si sper.Nu ne cunoastem de foarte mult timp, dar nici nu am avut nevoie.Ne-am imprietenit toate pentru ca am avut ceva in comun si pentru ca ne place viata, ne place sa radem, de noi , de altii, nu ne putem abtine. Faceti cunostinta cu magnificele mele:
The Smart Pants, este, dupa cum i-am ales si numele super desteapta.Ne mai tachinam din cand in cand pentru ca sunt anumite diferente intre noi, dar ne intelegem foarte bine.E mai realista, eu sunt o umanista din nastere.Daca imi mai ies din fire sau fac nazuri de copil ma cearta parca ar fi mama.:)) e destul de amuzant si pentru asta o iubesc. Alta prietena, The Funny Actress rade mereu de mine, face glume cu mine, eu sunt peste tot, exist pe peretii bailor de pe motoare, pe peretii liceului, all around the world.Suntem prietene de 7 ani almost 8.Inca nu m-am saturat de ea si sper ca nici ea de mine.Si intre noi au existat dispute dar s-au rezolvat.Uneori e cam incapatanata dar nu isi face din asta un obicei.Ma lasa mereu sa dorm la ea, de fapt pe balconul ei.Aaa si mereu ii spal farfuriile si ii fac curat in casa.Parintii ei voiau sa ma infieze :)) sau ceva de genul:)) Oricum imi place sa cred ca sunt de a casei.O iubesc oricum ar fi ea. The Curly hard-to-get friend e aceeasi zodie ca mine insa suntem destul de diferite.Obisnuieste sa tina lumea la distanta, face pe indiferenta, dar nu e chiar asa.Eu cred ca stie ca noi toate o iubim, dar dintr-un anume motiv nu vrea sa se deschida pentru noi.Sunt sigura ca ne iubeste si o arata in felul ei.Mi-a daruit multe lucruri pe care le pretuiesc. Inca un prieten fara de care nu as rade de cutremur si de strazi.E unica prin felul ei de a fi, toate sunt unice.Are un nume simplist si foarte potrivit The Wacky Brainiac.Stie ca e desteapta dar nu vrea sa inteleaga asta.De fapt, toate sunt destepte si foarte modeste, ok toate in fara de mine.Eu nu sunt asa desteapta , i do ok but, there is always room for improvement right?Last but not least there is me The Kids Lover, cea care nu vrea sa renunte, cu inima aproape sfasiata.Sunt blonda grupului, femeia tuturor, sau cel putin asta eram in urma cu ceva timp.Inca sper la ceva mai bun.Ma enervez repede, dar imi trece si iert usor.Eu sunt cea care o arde prin carti si prin jurnale.Cand nu imi place ceva, spun.Asa am fost mereu si cred ca asa voi ramane.
Toate sunt speciale si unice.Le iubesc pentru ceea ce sunt.Nu le-as schimba pentru ca daca as face asta ele nu ar mai fi cine sunt si ar fi pacat.Sper ca o sa citeasca aceasta pagina caci le este dedicata si sper sa nu ma judece pentru ca am indraznit sa scriu despre ele.Cat despre anumite neintelegeri dintre noi, eu sper sa se rezolve.Caci pana sa le intalnesc pe ele eram pesimista, nu vedeam decat in spate si sufeream pentru orice.Acum privesc viata inainte, cu mult optimist si asta le datorez lor.Au fost acolo pentru mine si le multumesc.
Sper ca atunci cand cititi asta(daca o sa cititi) sa nu ma intelegeti gresit.Vreau doar sa analizati tot ceea ce s-a intamplat in ultimul timp si sa aveti puterea de a trece peste tot.Nu conteaza de cat timp am fost prietene.Mi-e dor de cvintetul nebunelor, mi-e dor de voi.Vreau sa plecam la mare toate, sa ne distram si sa uitam de toate.Va iubesc, sper ca stiti asta.
3 comments:
nu-ti mai dau balele de camila!shame on you!
lezbi friends..
ee nu chiar..:))
Post a Comment