Cădere indecisă a ştreangului uzat de timp
s-a sinucis în van secunda, şi-a chinuit vertebrele,
sunt sufocate de incest şi continuă nemurire
minutele ce îşi înşiră nehotărâte paşii,
au amuţit şi polii, s-a răsucit şi ceasul
şi limbile-i atârnă tot pătimind naive.
Brăzdat de soarele ce-ngheaţă
îşi poartă solul vina, nedumerit
şi-ascute dinţii să-şi apere onoarea,
ţărâna ce-şi fărămiţează în palmele-i de vânt
nu-şi merită renumele de mamă protectoare,
un asasin plătit, sinucigaş cu timpul.
Se joacă universul, un păpuşar satiric,
îşi acordă viorile coardele
iar sunetele îşi îmbracă cântul,
dansatori pierduţi de raţiune, zadarnică descleştare
lipiţi cu tălpile pe sfori,
născuţi din plânsul de lumină surdă.
3 comments:
Sa nu recunosc blogul cu noua thema :P
Arata bine?:D m-am gandit sa il fac mai misterios si asa o sa ramana, nu mai schimb nimic.
Acel albastru din background imi place, dar faptul ca opacitatea fundalului e scazuta nu-mi place. Dar nu trebuie sa-mi placa mie, ci tie :)
Post a Comment