E frig

E frig
Şi-mi pare
Că iarna nu are răbdare
Îşi pune paltonul, îşi leagă fularul,
La geamul meu apare.

E frig
Şi din mine
Soarele începe să dispară
Încep amintirile să ardă
Şi frunyele încep să cadă.

E frig
Şi vântul alene plânge
Deasupra-mi zace o ploiae
Pe suflet cade şi mă frige,
Pe umeri-mi cad şiroaie.

E frig
Şi-mi pare
Că toamna nu mai are stare
Îşi schimbă calea, o văd cum pleacă
Desculţă, spre plaje cu mult soare.