Doar în noaptea asta
lasă-mă să fiu un foc
ce arde în tine, în mine, în noi amândoi,
doar lasă-mă să te privesc,
să uit cum trece timpul,
cum se scurge din beznă,
să iasă din mine acel animal rupt din iad și rai
himeră prinsă în catharsis,
agonie în piele, în ochi și trup
din suflet vreau sa îmi iasă
o umbra ce șchiopătează,
să rup câte o bucată minut cu minut
ce-i afectată și e un handicap,
lasă-mă doar în noaptea asta
să mă rup în mii de bucăți și nu mă lipi la loc
nu cu salivă, nu cu vise, nu cu speranță,
lasă-mă să fiu un foc de phoenix,
să mă nasc din cenușă,
să-mi ard din membrele fosile
ticăloase viclene ce m-au ținut în trecut...
dă-mi drumul să pot arde sub Soare
să ard la suprafață cum mocnește focul în mare.
Doar în noaptea asta,
animalul ascuns în vene
să-mi iasă din sânge prin pielea jupuită
nu te teme, doar mă purific
căci viaţa se naşte prin durere
şi noaptea vine cand e intuneric.
No comments:
Post a Comment