Pas si simple

Eu ştiu
că norii sunt făcuţi din puf
şi scrum
şi cad mereu fără să îi vadă
o lume întreagă
şi mai ştiu
că luna nu-i a mea
şi nici a ta
dar tu o dai, în dar, mereu cuiva
şi îmi ţii mâinile în palme, legate
şi le săruţi ca şi cum ar fi ale tale.
Dar sub noi, pământ cu pietre
şi nisip
se mişcă necontenit
ca într-un joc pur, infantil şi inofensiv
ce bine-i totul, e permisiv
iar ai avut noroc
căci soarele ţine cu tine
şi vara, când se urca în păr
mi-l face blond
şi cad suviţe înmiresmate
pe tălpi, le aduni pe toate.
Eu ştiu
că ai avut noroc
când ţi-au căzut stelele în braţe
şi noaptea-i goală
şi-mi plânge mie-n poartă
din cupele de crin
îşi soarbe seva, noaptea
te-ai înfrupta cu poftă şi din ea
dar eşti alergic la-ntuneric
şi dacă ai să-mi muşti din soare
am să-l las să te ciupească,
să-ţi prăjească
din pielea ta întunecată căci
din cauza ta îmi pleacă mie vara.

Hai răpitorule, stomacul tău
cu ce se mai hrăneşte când zorii
coboară şi-i noapte iarăşi afară?