"Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world." Hayalgücü bilgiden daha önemli.Çünkü bilgi sınırlıyken hayalgücü tüm dünyayı sarmalar.
Einstein
Incă îi simt respiraţia în urechea mea. Atingerea lui a lasat un semn pe mână care nu a trecut nici dupa atâţia ani. Pe birou se află în continuare rama, fără geam din păcate, ca dovadă a neglijenţei mele, o ramă prăfuită cu o poză mică. De partea cealaltă a fotografiei îmi face cu mâna un băiat subţirel, înalt si cu ochi de copil, iar gura i se curbează de la un colţ la celălalt, schiţându-se un zâmbet plăcut şi fierbinte. Două şuviţe din părul răvăşit dansează pe obrazul bronzat şi proaspăt bărbierit, iar parfumul de atunci s-a impregnat în poză. Nările mele tânjesc în continuare după mirosul lui efervescent care mă făcea să tremur incontrolabil iar mâinile parcurg suprafaţa pozei într-un mod uşor apăsat lăsănd urme fine.E tot ce mi-a mai rămas. Restul lucrurilor s-au prefăcut în cenuşă odată cu trupul lui.
Şi încă îi ascult cântecul din inimă
Ce îi bate cu atâta pasiune
Iar poza ce o apropii de trupul meu
Îmi arde pielea îngheţată
Şi ca o pătură îmi acoperă sânii dezveliţi,
Mă învăluie amintirea ta.
Din neant ţi se conturează ochii, nasul, gura
Întreaga făptură fără călăuză
Răspândeşte acelaşi parfum pierdut
Şi ştiu
Că te-ai întors să mă acoperi cu ale tale săruturi nestingherite
Sub clar de lună şi priviri curioase.
Căci pofta ta nebună m-a ţinut trează
Şi m-a aruncat printre faldurile cearceafului
Cu greu stăpânindu-mi pornirile.
Mă contopesc cu prezenţa ta efemeră
Cu cenuşa purtată de vânt,amăgindu-mă cu halucinaţii
Căci eşti o nălucă evadată din amintiri
Blestemată şi mă blestemi.
Ascult tinereţea cum îmi vâjâie în urechi.
cum îmi râd în faţă anii
şi mă ascund sub umbre oarbe
iar pasul tău mă ţine pe loc.
Trecut-au veacurile,dar trupul îmi rămîne
un simplu val într-un fum de rotocoale
şi frunze an de an zăbovesc la fereastra mea
le suflă văntul,o goană nebună.
Căci ochii trişti ascund chemarea
şi gura ta, o linie subţire
un desen schiţat şi fără nume
mă reneagă, pe mine.
Un fir din părul meu de nimfă
aş rupe şi ţi l-aş da
să-i sorbi seva, să te menţină aşa,
dar refuzul tău mă-neacă
de parcă eu-s de vină.
Eu voi rămâne aşa, un suflet adormit de ceva timp
iar corpul abia prihănit
de-a ta poftă ingrată.
Căci ştiu ce-nseamnă să adorm
cu al tău surâs pe frunte
şi braţele încrucişate
şi atâtea amintiri mărunte,
iar dimineaţa mirosul de cafea ma-neacă
şi gust de îngheţată.
Îmi prinzi gândurile între arătător şi degetul cel mare
şi le extragi în grabă,
le ascunzi sub pernă
şi pătura peste ochi te ascunde
privirea mea, nedumerită, prin patură
pătrunde.
Cuprinde-mă între pleoapele tale fierbinţi
şi-nchide-mă-n întunecimea pupilelor amorţite
căci sunt ameţită iar râsul tău mă-nfierbântă.
There are two kinds of people:those who change whether they want it or not and those who don't because they can't and for some reason this is bad, really bad. I belong to the second one.And it is a sad, sad thing.
