Strigăt de toamnă

E toamnă, e gol şi amorţeală
Au ruginit maşini
Şi suflete de oameni
Zac
Pe bulevardul cu felinare stinse.

Bătrânii trec şi lasă-n spate
Mirosul greu de naftalină.
Stingher
Un câine în parc
Sub bancă doarme.

Stejarul scos din rădăcini
În jurul lui plâng frunze,
Şi cade ploaia
Fără cuget,
Se-aşterne din nou toamna.

Toamnă în pârg

Ascultă, iar bate toamna în tâmplă
Mă trage de mână
Să plec urechea...
În zare se aude furtună.

Şi foşnet aproape
Sub tălpi, frunze moarte
Şi toate sună a jale,
Un plâns enervant.

Ascultă cum soarele cade din nori
În ochi lumină de toamnă
Şi pielea miroase a flori.
Răsare iar luna.

Mă pişcă de braţ
Pământul ce tremură în somn
Şi simte un tropot ce arde,
Pe stânci, o umbră de domn.

E frig şi ploaia coboară
De sus, de lângă munţi
Un plâns mărunt, un plâns de toamnă
Acelaşi domn în haine verzi.

Se duce şi nu în secret
Din vară alunecă spre iad
Se duce toată, parfum de jad.
Culori de chihlimbar.