Se ciupesc coarde de gayageum
sub prun
şi vântul aşteaptă
să apară
o voce de gisaeng pe aşternut de piatră,
departe s-o ducă, în zare s-o poarte
sub soare ce arde de dorinţă.
Doi ochi ce au iubit cândva
se pierd sub luna nestemată,
o poftă carnala, frison în piept,
un spasm şi-o tresărire, al inimii secret
doar ea, e singura ce-l ştie.
Sunet trandav în ceaţă
şi-un ţipăt scurt,
prelung,
s-au scurs din gemete aievea
pe portativ de cântece murdare.
Parfumul de vise în somn de femeie curtezană,
efemer îşi poartă mireasma unei nopţi reci de vară .
O rochie sfâşiată şi stropi de sânge,
amurguri straine, atingeri de necunoscut,
iar buze cu roşu pictate
alunecă
şi freamătă.
Un corp de tânără fecioară, pulsează,
săruturi şoptite, amoru-i interzis,
sunt stropi de inocenţă furată.
O noapte fără lună,
pe patul gol ea zace
şi-şi cântă povestea.
Un evantai ce tremură pe suflet prăfuit
şi-o inimă ce plânge
de săruturi ce i-au fost furate
şi amintiri pe veci pătate.
Etern ea prizonieră şi el călău,
criminalul viselor sublime,
purtătorul cheii ce deschide
o uşă a libertăţii.
