E noaptea ce ne leagă într-o îmbrăţişare
noi, sub portativ de stele,
ne-ntindem pe pătură de amintiri,
sonată a visului ne-a prins pe amândoi
în virtualitatea fatală,
o masca mortală,
riscantă ce ne-o forţăm pe faţă
mi-o îndeşi cu candoare pe chipul de nălucă,
e lumea ce ne minte pe noi doi,
că suntem fantomii.
În braţe surdo-mute
ne aruncăm cu jind
şi-ntr-un şireag de perle
aş vrea să mi te prind
căci ochii tăi aduc
a rouă în dimineaţă,
parfumul pielii tale
e gazul ce mă-mbată.
Mă culci iar pe pământ
e rece, dar în palma ta vibrează,
fiori fierbinţi în trupul meu,
cu gura ta, cu ochii mei
să facem o poveste
fâşii, fâşii noi o legăm de stele
şi ca o pânză se ţese peste noi
din nou, doar tu şi eu sub voal de stele.
