Whispers and echoes

Lacul Vidraru

Cabana Balea-Lacul balea

 

Balea Lac-aproape de nori

Panorama Transfagarasan la amurg

Orbite

~foto~


Mi-au crescut pene
pe gene
iar ochii mei
şi-au luat zborul.


Nu am nevoie de ei
să văd întunericul
îl ţin ascuns sub pernă
pe noptieră stă veioza,
e gardian.


Sub pat, amintiri în labirint
nu-i niciun mijloc,
nicio soluţie reală,
doar memorii încleştate în vis.


Spune, tu, ce îţi lipseşte?
ai mărgele în loc de irişi?
ai palme pictate pe perete,
e o dovadă că
eşti un asasin
de vise.

Mă duc să mă scufund
şi de data asta,
o să stau mai mult
căci nu mai am ochi
ca să mă doară.

Adună-ţi ura de pe jos,
se pot împiedica oamenii de ea.

Pe campul de lupta esti numai tu

Pe campul de luptă eşti numai tu
doar praful şi mizeria îţi sunt aproape,
s-a dezlănţuit haosul şi te-a prins în mijlocul lui
te ţintuieşte la pământ, te apasă, te sufocă,
te îneci cu fum şi iluzii
ai răni adânci pe corp şi în suflet,
bucăţi din inimă împrăştiate,
lasă-le în urmă, pleacă de acolo şi
nu asculta vocile disperate ce te cheamă înapoi
nu te agăţa de mâinile ce sângerează,
smulge-te din strânsoarea lor
strecoară-te printre cadavre.
Tot ce vezi e cenuşa amintirilor,
totul s-a prefăcut în nisip
tot ce atingi se dărâmă, ceea ce vezi nu e real
realitatea sunt eu şi te astept.
Aş vrea să fiu deşertul ca să mă poţi strânge în mâini
să te închid în mine, să-ţi apăr inocenţa rămasă,
să mă întind peste tine şi să te simt,
aş vrea să îţi astup urechile,
să auzi numai furtuna din inima mea.
Ţi se dezvăluie haotic moartea în faţă,
luminile Iadului îţi provoacă răni pe retină
şi pipăi bezmetic neantul.
Ai harta desenată în vis
parfumul meu îţi arată drumul înapoi
Ţi-a rămas doar mirosul, timpanele îţi sunt sparte
adună-te de pe jos, culege-ţi rămăşiţele,
o să te repar eu complet.
Totul e o fugă, viaţa te aleargă
prinde-te cu dinţii de vânt, lasă-l să te poarte la mine
eşti la mile distanţă, dar te aud
ai vocea pierdută,o ultimă suflare şi mă strigi,
mă strigi în ploaie iar
lacrimile mele îţi spală faţa, îţi vindecă ochii.

Ţi-am lăsat scrisori acolo unde te-ai prăbuşit,
unde te-a înghiţit nisipul,
le-am scăldat în parfum, măcar mirosul să ajungă la tine
căci literele au fost purtate de vânt, s-au risipit în aer
s-au imprimat pe mormânt, cuvinte scrise cu cerneală neagră
neagră ca inima mea....

Alzheimer

 


Căci printre frunze vântul bate
Iar noaptea susură-n urechi,
Cobori pe trepte luminate
Presari în urmă poveşti străvechi.

Iar pe poteca ce-o creezi
Se aşterne curând toamna,
Umbre ai ajuns să devorezi
Şi stai la ceai cu Doamna.

Pătrunzi pe geamul din oglindă,
Sădeşti lăstari, aştepţi să crească;
Evoci o ultimă vară toridă,
Dar nu laşi soarele să te zidească.

Prin ochii lor începi să curgi
În amintiri îţi găseşti izvorul
Iar visele ştii să le alungi
La amurg s-a produs omorul.

~foto~

Esti ceea ce scrie pe eticheta

Când am semnat contractul
te-am luat cu totul
cu posibile zgârieturi(din fabrică), cu viitoare defecte
şi fără garanţie,
nu eşti ceva ce se poate repara
iar tu, tu nu te strici
eşti exact ceea ce scrie la instrucţiuni
iar eu ştiu să te manevrez cum trebuie.

Ai venit neambalat, piese împachetate cu grijă
te-am contruit ca pe un puzzle,
nu am greşit nici măcar o dată,
le-am potrivit pe toate, aveam mâinile ghidate
îmi şopteai fiecare miscare, îmi aruncam degetele peste piese
îmi hrăneai curiozitatea, îmi potoleai nerăbdarea
şi aşa te-ai născut, gol, în faţa mea
fără nicio urmă lăuntrică, monocrom, metafizic
am devenit şi culoare, şi pensulă.

Am păstrat cutia în care ai venit,
e în dulap, printre o mie de amintiri
Vezi?acum faci şi tu parte din ele
eşti o bucăţică din mintea mea
eşti o leucocită în sângele meu,
tu eşti a mea imunitate,
eşti drogul care mă protejează de viruşi
şi nu eşti de vânzare, special creat
pentru mine, eu sunt ingredientul tău secret
aşa ne completăm.

Ştii ce-mi place cel mai tare la tine?
Chiar şi atunci cînd nu e curent ori nu eşti conectat la priză
tu funcţionezi, nu ca orice chinezărie
nu ai alkaline sau duracel(la naiba cu reclamele lor)
nici energie solara şi nici acumulatori
sau stai, de fapt da, aşa se numesc
şi îi încarc zi de zi
eu sunt curentul tău de 220 V iar tu eşti
împământarea mea.

Eşti un aparat al naibii de bun,
şi nu o să te reciclez niciodată.

P.S. Just so you know, though, you were...expensive.