De ce am ramas doar eu in poveste,
Nu eram doi, noi impreuna,
Personaje intr-un roman,
Priviri arzande, saruturi profunde?
De ce sunt doar eu pe margine de drum
Si tu undeva prins la mijloc?
Ce pot sa fac sa stau din nou
Cu capul pe bratele tale
Cu ochii pironiti spre cer
Sub soare cald si iarba fina?
Te urasc si acum ca m-ai lasat asa
Cu lacrimi prinse in purgatoriu
Sa mi se taie respiratia, ar fi o usurare
Sa nu mai prind din zorii ce vor veni iar maine
Ce-mi rad zeflemitor mereu cand ma trezesc.
De ce ma tii aici, in corp strain de mine,
Atingeri ce nu-mi mai apartin?
As sparge de zeci de ori oglinda
Caci ea ma recunoaste, ma tine minte si pastreaza
O parte din tine, in mine,
In ochi pe buze, in suflet bucatele, farame din trecut
Amprente ce nu se mai sterg, de piele imi sunt prinse.
Caci asta sunt si eu ca tine, un suflet prins in lumea ce-l reneaga
Captiv sa nu poata veni spre tine.
Te strig, in soapta, in surdina,
Te strig si nu raspunzi, te caut in ochi de sticla,
In chipuri la intamplare
Sa mai prind un strop din zambetul ce a fost in mine.
Te astept, hai, ia-ma de mana
Stiu ca de asta stai la capul meu cand dorm
Si pleci cand simti inima cum bate.
Am s-o opresc candva, putin in fiecare noapte
O incetinesc, o mint putin
Si cand vii iar, vei sti cand n-o sa mai tresalte.
