Un fluture

La mine în inimă,
(of, sunt atâtea sertare
și o singură culoare),
se ascunde un fluture.
În fiecare noapte, pe întuneric
și zgomot de umbre oarbe,
el bate din aripi
și știu că se zbate,
că e într-un chin continuu,
de o săptămâna îmi plâng pleoapele,
de ce nu doarme niciodată?
Zeci de bătăi, prin piele,
le simt în coaste și în ureche
și mă întreb ce fluture e aşa nepotolit,
de ce e prins pe arteră,
de ce nu evadează?
Oare în mine e un labirint,
e vina mea,l-am înghițit și-l țin închis?
Dar ziua, când soarele-mi bate în geam
cu razele pe piept, de ce doarme?
Îi place, se pare , mirosul de vară,
îl savurează din plămânii mei
și cere, mereu cere lumină.
M-am gândit să îl smulg din inimă,
dar nu, el singur va pleca
atunci când o sa știe
că și luna e tot un soare.