Noi nu vorbim aceeași limbă

Poate că nu vreau să mă trezesc din visul cu miros de scorțișoară
Doar asa te mai pot zări printre praf de șofran și nucșoară
Departe ești de mine, o altă limbă, o altă țară,
Ai aripi crescute și vrei să zbori
Să nu uiți că îmi iei și inima cu tine
Și doare așa tare că simt cum mă omori...

Ți-ai așternut privirea pe trupul meu
Și zâmbetul tău mi-a zgândărit sufletul
Iar ochii tăi...ca marea-s de adânci
Și-n valuri mă arunci
Eu nu știu cum fără tine să respir.

Și de m-as îneca aș face-o în pielea ta
Cu nuanțe de ghimbir și trandafir.

În visele mele mă ții de mână
Și-mi dăruiești bucăți din tine,
Pe buze-mi tatuezi săruturi
Pe coapse-mi desenezi și fluturi,
Mii de culori sub cerul fără nori
Cuvintele tale, pe timpanu-mi fiori.
Mincinos cu trup de zmeu
Mă priveai în ochi odată
Și credeam că înțelegi
Că-n mine-i foc mistuitor 
Al tău etern amețitor. 


                                                                                                                ....pentru tine...
 

Kayan Yıldız

Ben küçük bir peri yakaladım

Başımın üstünde uçuyordu
Bana bir hasret masalı anlattı
Bekleyin, şimdi anlatıyorum.

"Bir varmış, bir yokmuş,
Bir yıldız varmış,
Çok güzelmiş ama çok az parlamış
Çünkü o bir insan olmak istemiş.

Ne kader, ne rüyaymış
Aslında bir bedduaymış,
O yıldız mavi gözleri arzuladı
Bir kalp atışı hissetmek istedi
O ne istediğni bilmiyordu...ne acı.

Küçük yıldız karanlıktan korkuyordu
Her zaman dünyayı seyrediyordu
Bulutları seviyordu ve suya dokunmak istiyordu.

Bir gün onun arzusu yerine geldi
O yıldız dünyaya inecekti
Ama dünya onu redetti
"Seni istemiyorum" diye düşündü.
Senin yerin gökyüzünde,
Yolu aydenlatmak için. "

Birden cesur yıldız ateş oldu
Hızlı, hızlı dünyaya düşürüyordu
O gece  gökyüzünde bir kayan yıldız gördüm.

Cesur yıldız, senin kaderin güzel ama hazirdi...

Amurg din mine

”Nu era toamnă.
Era amurg de vară
Și pomii încremeneau
În zare, în marea depărtare
Sub văl neatârnat de soare.”

Și azi e încă crud pământul
Neasemuit veșmântul
Necopt de atâtea atingeri goale,
În pârg nici prunele nu sunt,
Un gust amar, pierdut în vânt.

Povești ce spun frunze pe drum
Căci fără foc nu iese fum
Ești în trecut, demult apus
Cu suflet înghețat, pribeag pe mare
Tu ai să înveți că doare.

De acum mă așez aici pământ
Și simt cum plouă încet, mărunt
Pe tâmplele ce-mi pulsează crunt
De amintiri cu un parfum de vin
Din struguri albi, eter și crin.