Cooking life

Te-ai intrebat vreodata cat de mult te poate schimba o carte citita sau un film vazut?? Ce influenta uimitoare are asupra ta un film bun, o carte excelenta?Eu am facut asta. Si este absolut grozav cand realizezi cate idei iti pot veni, si evident cat de mult te poti inspira din ceea ce vezi si ce citesti astfel incat sa arunci un praf de sare si piper in viata ta.:) Mereu am sentimentul asta. Si mereu este placut.Nu ma dezamageste niciodata.O prietena mi-a spus ca ma uit prea mult la filme si ca devin ba emotiva ba irascibila.Dar nu despre asta e vorba?De fapt asta e viata.Un pic de suspans, un pic de condiment, un sarut repezit, niste cuvinte aruncate la nervi si totul se reduce la un sentiment ramificat, doar unul. Cand impingi un domino automat cad si celelalte, actiune-reactiune(nu?), asa e si cu doi oameni care se cearta,un repros duce la mai multe, o cearta duce la alte certuri si uite asa se dezvolta lumea.In felul asta isi bate joc timpul de noi si ne trezim undeva pe la 70 ani cu albumul in fata gol, cu rafturi goale, fara carti, cu praful pus pe televizor si cu niste resturi de mancare atarnand prin frigider. Asta nu e pe lista mea de "Must do until 30 " :)), de aceea mereu caut sa improvizez, sa imbunatatesc cumva orele petrecute in fata calculatorului, orele la cursuri care se scurg atat de greu si spre surprinderea mea sunt extrem de anoste.Poate sunt superficiala, dar ma simt bine in pielea mea, asa cum sunt.DA.Sau poate azi am o stare de spirit mai buna.Ma gandesc sa scot din vocabular cuvintele "nu stiu", spun prea des asta si las multa lume in dubiu:"Oare ce a vrut sa spuna?".Hahaha, adevarat.Ma intorc la filmul meu"Julie&Julia" si la cartea mea scrisa de faimosul arheolog Andre Parott. Nighty night.Pupici.
P.S. Oare trebuia sa scriu mai multe metafore? Hmm...maybe next time.

Sob o sol

Desertul e teatrul meu, unde sunt protagonista, unde soarele e regizorul, nisipul e grupul figurantilor, care vin si pleaca, vantul e de fiecare data o alta piesa, alt scenariu, alta intriga, alta poveste, pietrele reprezinta decorul, nimic nu e pentru totdeauna, nimic nu rezista mult, totul se schimba. Totusi soarele ma arde, am de fiecare data alt rol, din ce in ce mai complicat de jucat, de trait.Si ziua tine mult, luna nu imi da liber prea repede, ma tine in suspans, in asteptare si ma doare.
Sunt ca o piesa dintr-un puzzle si par a ma potrivi in fiecare puzzle intalnit in cale, dar cu cat ma apropii mai mult cu atat marginile mele se deformeaza si nu mai apartin niciunuia si ma doare.
Si am un voal pe ochi care ma protejeaza, dar e atat de firav, fin si subtire, o putere infima in fata vantului si nu stiu daca e noroc sau dezastru atunci cand ma izbeste din fata, cand simt adierea rece pe obraz.
Sunt urmarita, sunt marioneta soarelui, pe teatrul desertului, iar vantul trage sforile.

Sand in my shoes, footsteps on snow

Sunt o frunză. Sunt purtată de vânt şi ploaie;

Soare nu mai e, sunt doar nişte noroaie

Şi vine frigul şi zăpada şi gerul.

Încercat-am să mă ascund printre fulare,

Iarna vreau să dau spre vindecare

Sufletul uitat de vreme şi de candoare

Să-mi închiriez viaţa, să-mi prind tinereţea într-o culoare,

Să păstrez albastrul din ochi şi roşul din buze.

Sunt mică într-o lume şi mai mică

Şi mi-e frig şi teamă

Spaimă,

Confuză şi bulversată, departe de casă.

Şi simt

Cum trece totul fără să trăiesc,

Fără să zâmbesc.

Amorţesc şi mă trezesc

Undeva unde nu aparţin.

E iarnă şi-mi place zăpada,

Atât de albă şi pură

Efemeră şi ma lasă cu o arsură.

Am tot ce vreau şi-mi lipseşte ceva.

Banal vocabular.

Fără neologisme, fără arhaisme.

Cine sunt şi ce caut?

Sunt o frunză, plutesc în amintirea oricui

Suflet capturat într-o clepsidră,

Corp prins între o vara aridă

Şi o toamnă febrilă.

Şi tremur.

Mi-e dor de nisip şi mare,

De căldura şi de soare,

De un pământ al meu

Pe care să alerg liberă,

De un cal sălbatic şi uriaş,

De un câine neastâmpărat.

Să locuiesc într-o casă cu şemineu

Aş vrea.

Să îmbrăţişez un brad verde şi proaspăt

Să-mi miroasă hainele veşnic a turtă dulce

Să am zăpadă în păr, să nu se topească în veci.

Să privesc luna şi stele

Atât de aproape, să le simt, să le ascult,

Să mă orbească,

Să alunec pe topoganul vântului ursuz.

Vreau să uit si să-mi aduc aminte.

Sunt o frunză împietrită.