Caterpillar in a tree

O viata de gisaeng

2012-01-06T17:54:00.000+02:00

Se ciupesc coarde de gayageum

sub prun

şi vântul aşteaptă

să apară

o voce de gisaeng pe aşternut de piatră,

departe s-o ducă, în zare s-o poarte

sub soare ce arde de dorinţă.

Doi ochi ce au iubit cândva

se pierd sub luna nestemată,

o poftă carnala, frison în piept,

un spasm şi-o tresărire, al inimii secret

doar ea, e singura ce-l ştie.

Sunet trandav în ceaţă

şi-un ţipăt scurt,

prelung,

s-au scurs din gemete aievea

pe portativ de cântece murdare.

Parfumul de vise în somn de femeie curtezană,

efemer îşi poartă mireasma unei nopţi reci de vară .

O rochie sfâşiată şi stropi de sânge,

amurguri straine, atingeri de necunoscut,

iar buze cu roşu pictate

alunecă

şi freamătă.

Un corp de tânără fecioară, pulsează,

săruturi şoptite, amoru-i interzis,

sunt stropi de inocenţă furată.

O noapte fără lună,

pe patul gol ea zace

şi-şi cântă povestea.

Un evantai ce tremură pe suflet prăfuit

şi-o inimă ce plânge

de săruturi ce i-au fost furate

şi amintiri pe veci pătate.

Etern ea prizonieră şi el călău,

criminalul viselor sublime,

purtătorul cheii ce deschide

o uşă a libertăţii.

Etern amurg ce plange pentru tine

2011-12-16T12:54:00.002+02:00

Cum se aduna norii, furtuna se creeaza
Cum urla vantul, strapuns parca de sabia ce sangereaza
Si ti se stinge in dureri si steaua ce te-a blestemat
Sa fii tu vinovat ?
Dar ochii tai, de ce tintesc spre cer
Si cauta alinare?
De ce tii pumnii inchisi,
Ii strangi de parca in palma ai scris destinul?
Te-a faurit in glas de noapte, universul
Din doi muritori de rand
O Eva si-un Adam mai simpli ca tarana,
Dar tu stai agatat de astri
Caci irisii iti stralucesc intens
Cu pielea, mai dura si mai translucida
decat insusi diamantul.
Din foc ce arde intens in tine
Tu ai renaste ca phoenixul din a sa cenusa
Cu spirit de razboinic,
Cu sabia pe inima, pumnalul la piept
Cu vantu-n parul ce-ti imbraca chipul
Sa fugi ca fulgerul, sa lasi in urma
Pacate si vise sfartecate,
Sa calci pamantul ce te-a protejat
Si sa saruti cu buze cazute in ispita
Vazduhul ce te-a eliberat.
In brate de prieten trupul-l lasi sa cada,
In amorteala ce te-a inconjurat
Sa curga lacrimi, acum nu mai inteapa
Si sunt mai clare si mai dulci ca un izvor de munte,
Sa curga, lasa-le,caci sunt ale tale.
………………………………… …………………………………
Nebun in nestiinta,te-ai aruncat
Cu inima-nainte, in ascutis de sabie
Taisul simplei morti,intiparit in strat de piele
Il va purta ca o cicatrice al tau prieten
O singura amintire ramasa
Si un etern amurg ce plange…

Parfumul unui inger

2011-10-29T01:38:00.002+03:00

De ce am ramas doar eu in poveste,

Nu eram doi, noi impreuna,

Personaje intr-un roman,

Priviri arzande, saruturi profunde?

De ce sunt doar eu pe margine de drum

Si tu undeva prins la mijloc?

Ce pot sa fac sa stau din nou

Cu capul pe bratele tale

Cu ochii pironiti spre cer

Sub soare cald si iarba fina?

Te urasc si acum ca m-ai lasat asa

Cu lacrimi prinse in purgatoriu

Sa mi se taie respiratia, ar fi o usurare

Sa nu mai prind din zorii ce vor veni iar maine

Ce-mi rad zeflemitor mereu cand ma trezesc.

De ce ma tii aici, in corp strain de mine,

Atingeri ce nu-mi mai apartin?

As sparge de zeci de ori oglinda

Caci ea ma recunoaste, ma tine minte si pastreaza

O parte din tine, in mine,

In ochi pe buze, in suflet bucatele, farame din trecut

Amprente ce nu se mai sterg, de piele imi sunt prinse.

Caci asta sunt si eu ca tine, un suflet prins in lumea ce-l reneaga

Captiv sa nu poata veni spre tine.

Te strig, in soapta, in surdina,

Te strig si nu raspunzi, te caut in ochi de sticla,

In chipuri la intamplare

Sa mai prind un strop din zambetul ce a fost in mine.

Te astept, hai, ia-ma de mana

Stiu ca de asta stai la capul meu cand dorm

Si pleci cand simti inima cum bate.

Am s-o opresc candva, putin in fiecare noapte

O incetinesc, o mint putin

Si cand vii iar, vei sti cand n-o sa mai tresalte.

Un fluture

2011-08-09T23:58:00.001+03:00

La mine în inimă,
(of, sunt atâtea sertare
și o singură culoare),
se ascunde un fluture.
În fiecare noapte, pe întuneric
și zgomot de umbre oarbe,
el bate din aripi
și știu că se zbate,
că e într-un chin continuu,
de o săptămâna îmi plâng pleoapele,
de ce nu doarme niciodată?
Zeci de bătăi, prin piele,
le simt în coaste și în ureche
și mă întreb ce fluture e aşa nepotolit,
de ce e prins pe arteră,
de ce nu evadează?
Oare în mine e un labirint,
e vina mea,l-am înghițit și-l țin închis?
Dar ziua, când soarele-mi bate în geam
cu razele pe piept, de ce doarme?
Îi place, se pare , mirosul de vară,
îl savurează din plămânii mei
și cere, mereu cere lumină.
M-am gândit să îl smulg din inimă,
dar nu, el singur va pleca
atunci când o sa știe
că și luna e tot un soare.

Din lanţuri m-am eliberat

2011-07-22T22:30:00.000+03:00

Doar în noaptea asta
lasă-mă să fiu un foc
ce arde în tine, în mine, în noi amândoi,
doar lasă-mă să te privesc,
să uit cum trece timpul,
cum se scurge din beznă,
să iasă din mine acel animal rupt din iad și rai
himeră prinsă în catharsis,
agonie în piele, în ochi și trup
din suflet vreau sa îmi iasă
o umbra ce șchiopătează,
să rup câte o bucată minut cu minut
ce-i afectată și e un handicap,
lasă-mă doar în noaptea asta
să mă rup în mii de bucăți și nu mă lipi la loc
nu cu salivă, nu cu vise, nu cu speranță,
lasă-mă să fiu un foc de phoenix,
să mă nasc din cenușă,
să-mi ard din membrele fosile
ticăloase viclene ce m-au ținut în trecut...
dă-mi drumul să pot arde sub Soare
să ard la suprafață cum mocnește focul în mare.
Doar în noaptea asta,
animalul ascuns în vene
să-mi iasă din sânge prin pielea jupuită
nu te teme, doar mă purific
căci viaţa se naşte prin durere
şi noaptea vine cand e intuneric.

Molecule de gheaţă

2011-07-07T18:06:00.000+03:00

Îmbracă-mă în falduri fine, albe, de mătase
din cap până în picioare,
lasă-mă desculță să-ți calc pe pașii din zăpadă,
să-mi urce gheața în vene, în sânge, în ochi și pe buze,
să-ți dansez în palme cum fac fulgii-n noapte.
Vreau ca să alunec iarăși pe trupul tău de iarnă dezgolit,
să fim ghețari în oceanul străpuns de otravă
şi de la un capăt la altul într-o viață să plutim.
Nu îl lăsa să mă dezvelească, soarele,
e rece și mă arde și-ți pierd urma în zăpadă,
ascunde-l de mine, de blestemele ce-mi sunt păcate,
dar cruță-l și du-l departe,
strecoară-l în clepsidre de timp, ține-l captiv, ferit de mine,
de gura-mi spurcată de furie
că voia să mi te ia de lângă mine.
Doar noi, mereu, în picuri de lumină, sub raze slabe, încețoșate,
în stropi de adevăr, fărâmă de iubire cu care ne hrănim...
nu mă privi cu ură că nu știu să păstrez din ea,
nu am ce să fac dacă mi se strecoară,
e mai rapidă ca mine și mă sperie și-mi scapă,
dar uite-o cum pleacă, firimituri pe stradă,
dă-mi voie numai și-o voi urma, o voi găsi pe toată, ți-o voi înapoia,
o vom păstra-n sticluțe și puțin câte puțin o voi gusta
în fiecare zi până când...până când și oceanul
va seca jenat de adâncimea noastră,
vom face până și stelele să plângă și să se stingă
căci în ochii noștri va fi cerul luminat de miliarde de luceferi.
Doar dă-mi voie să învăț cum să mă topesc....

În mine se naşte mereu ploaia

2011-06-22T14:44:00.001+03:00

Am să închid ochii ca în fiecare noapte

să te las, somnule, să-mi picuri șoapte

pe sub pleoape

și să-mi sufli în ureche dansul umbrelor sub lună,

să aud cum mi se sparg visele în borcan,

cum se sinucid de singurătate și dor de mine,

cum mă blestemă că le-am părăsit,

că le-am ascuns și scos din mine.

Am să închid ochii să nu văd stelele

cum se îndepărtează și se sting în zare,

să le feresc de cioburile răspândite,

să-mi imaginez cum plutește răsuflarea din mine,

cum ies aburii de frig și gheaţa

se înfiripă pe venele pompând cu sânge cald.

Şi dacă închid și ușa, și geamul, și casa

și trag perdeaua, tot nu sunt la adăpost,

și dacă nu vad, aud și simt și gust

și e prea mult...

Vreau să-mi asasinez din simțuri,

să le sugrum, să le sufoc, să le înec,

devin o criminală sub presiune

cu remușcări și regrete...

Aş stoarce iar din soare câte puțin,

din lumina lui, un sfert în mine,

în irisuri, în pupile,aşa mi se cuvine

și la sfârșit de univers e

orizontul mereu însărcinat cu câte un nor

se nasc iar picături de apă, inundă

o vale de câmpii cu galaxii

cu sori şi luni şi vise sugrumate.

Neverending poem

2011-06-09T01:32:00.001+03:00

~~~~~~~~~~~~~~Prolog

Iubiri se scurg în mare
ca într-un ocean de vise furate
de stele adormite,
somnifere a luat luna să poată apună
când soarele răsare,
otravă a înghițit pădurea ca să renască iar vara,
frunzele şi-au pus armura de aramă şi au pornit la luptă
într-un război cu mii şi mii de tineri
cu inimile pe braţe purtate
pulsând cu amintiri și doruri.

Vrăjite fluturări de aripi
crescute din coastele mele
ce n-aş da să mă ducă departe
în nori, sub galaxii, printre planete bătrâne
uitate de soare, aruncate într-un colţ
să-mi aducă aminte că şi ele sunt aşteptate.
Eu sunt sus, cea care zboară şi râde cu chipul întors spre soare
cu gene picurate în palme,
cu lacrimi evaporate,
cu ploaia pe creştet, scurgându-se în mine
cu tine, în mine
în fruct, în sâmbure, în neconceput,
în dulcele din pielea mea pe buzele tale,
mă contopesc cu tine, cu aerul de lângă mine
cu norii ce mă-nchid în ceaţă.

Nu te uita în podul palmei
nu am scris nimic și nici timpul
nu a avut cerneala potrivită,
dar sunt umbre, cenușă și frânturi de o viaţă trecută,
pe spate, îngheață pe mine din iubire
și simt că sunt trecută în lumi paralele
că sunt în universuri amestecate cu tine în toate
cu tinerețea din vene,
cu sângele din buze,
sunt aici captivă într-o clepsidră cu timpul peste mine
cu aur fin ca de nisip
și sub un strat de piele, în mine se ascunde iar ploaia
nu știu ce vrea și ce poate
nu o cunosc, ea mă cunoaște, nu ne întâlnim decât o dată
când ne cunoaștem amândouă
când sunt sentimente amestecate și ură reciprocă.

E pentru mine acest poem, când mă regăsesc
când se adună tot și se strecoară
și nu are nume, dar lumea îl cunoaște
același chip cu mii de feţe
același zâmbet cu sute de tonalități
aceeași atingere cu diferită intensitate.

~~~~~~~~~~~~~~~~Epilog

Cu ani și ani ascunși în sertare cu praf depus
și pagini îngălbenite, cu miros învechit, cărți ațipite
o ambienţă uşor clişeică ce-mi place
sunt aici, mereu aici, în spatele unei vitrine,
te uiți la mine și știi că nu mă vezi
prin ochii tăi de sticlă oarbă
că nu mă atingi cu pielea ta de spini
cu buzele de trandafiri,
că suntem în lumi paralele
cu galaxii de stele
fiecare cu un soare şi o lună,
cu ziduri ce se închid peste noi,
cu alei pavate în labirint,
cu sute de cuvinte în antiteză
în jocuri de vise ne mai revedem
şi ne iubim,
dar până atunci suntem prinşi într-un poem
ce nu se mai termină......

Călăul de vise

2011-05-26T23:21:00.002+03:00

Când mi-ai luat capul în palmele tale
și m-ai strâns ușor,
dar parcă te chinuia un dor străbun
să mă săruți cu foc,
te abțineai, mă priveai,
zâmbeai ca un om pierdut,
așezat la colț de stradă așteptând,
aveai ochii umeziți de atâtea vise,
pe atunci eu nu știam ca ești și că poți
să fii un călău de vise,
că le iei, le strângi pe toate
din capul meu, din mintea ta, din somnul nostru
în sac le pui și le tăiai
fără să știi, să îți dai seama,
tu nu greșeai,
asta erai, asta îți era scopul
asta îți era menirea
și când ne trezeam a doua zi și nu știam
unde ne-au fugit două lumi îndrăgostite,
două mâini amețite,
credeam ca luna e devoratoare de fericire,
că cerul se scaldă în beatitudine și ca stelele
ne sunt dușmani;
dacă aș fi știut
poate că luna-mi era încă prietenă
poate că pământul nu s-ar mai fi mișcat atât de des
iar tu, călău solitar, tăiat de amărăciune,
m-ai fi lăsat pe mine
să îmi curm singură visele, să le aleg, nu să le ucid pe toate.
De asta ești tu călăul și eu victima
și lumea ne e spânzurătoare
am să te iubesc mereu, că știi să trișezi,
să mă faci să îmi dezbrac din haine,
să faci omorul să pară banal și util.

Îmi place cum mă îmbracă luna

2011-05-18T01:17:00.001+03:00

Știi ce am să fac în noaptea asta?
Nu o să dorm căci luna stă la pândă,
Se scaldă-n norii cu furtună,
Cu stil, ea știe să se ascundă
de mine, de tine, de noi împreună.
Dar ce nu știe luna
e cum să nu apună,
nu o reneg, o vreau la geamul meu
mereu, să-mi intre iar în vise
cu ochii ei nebănuiți
aş vrea să-mi spioneze
puțin inima cum bate,
să-mi fie medic și alături
pe pat, la capul meu, din șoapte
șoptite, coșmaruri adormite,
să îmi presare.
Îi scriu o odă,dar o citește oare?
Ce știe luna, limbă străină,
engleză, franceză puțină latină?
Mă îmbrac în nudul nopții în vară,
Îmi place cum mi se coboară
până-n călcâie, nu te-aş mai ţine în frâie,
dar dacă ne permite luna
am înveli în ciocolată
din buzele de altădată
ce le-as mai săruta o dată...
Nu-mi place când îți pui gura pe pauză,
ea dacă vrea să mă sărute, las-o,
hai las-o că e tânără și vrea
din noapte puțin ar mai gusta.
Mă pun pe pernă și sper să adorm
Pe coapsă în sus, combinezon,
să nu-l ridici, ne vede luna
of și-a tras un nor dintr-o furtună
ca o perdea, pe pleoape
și dacă nu o am pe ea, aproape,
în miez de noapte
îmi trag pătura pe ochi și aștept..

De-ai şti

2011-05-05T23:36:00.001+03:00

De-ai ști cum îmi tresare inima
cum se zbate răsuflarea
și cum mi se taie picioarele.

De-ai ști, iubitule, câți nori
ținându-se de mana am văzut
că ceru-i plin de soare
și se scaldă pasările în mare.

De-ai ști cum zboară fluturii
și în stomac și în grădini,
cum se trezesc albinele în zori
prin flori.

De-ai ști că te-a ales pe tine,
luna, să îmi ții companie
și stele cum se mișca
zălude, iubăreţe și cochete
la mine pe piele
ah, ce ți-aş șopti în ureche
de nu mi-ar fi rușine,
cuvinte luate prin surprindere
învăluite într-un strat de ciocolată
dulce, dulce și puțin amăruie.

De-ai ști prin câte trec
când simt furnicături în palmă
și în picioare,
cum mă agit și mă agit
și râd atât de tare
că râde tot cu mine
și e totul o singură culoare.

Frumos îți stă cu zâmbetul
pe buze,
frumos îmi şade mie cu el pe frunte
și ție cu al meu pe gene.

De-ar ști Eminescu
că al lui Luceafăr
e îmbătrânit și putred,
că din el se nasc atâtea stele,
luceferi și lucefere,
se nasc simpatii și confuzii,
iubiri și rupturi,
ne naștem amândoi.

Interbelic

2011-05-04T15:21:00.001+03:00

A fost la un concert de jazz,
cum ar putea să uite?
Era o vară aşa toridă, mult prea fierbinte,
pleca mereu în orice seară
exact când soarele era-n amurg,
acelaşi loc, pe aceeaşi stradă
într-un local obscur şi rece
pălit puţin de luna caldă.
Aceeaşi masă, lângă pian
acelaşi scaun mic şi vechi
cu un pahar de vin în faţă şi
cu o sticlă la cherem
şi pe fundal un sunet cald, duios şi ritmic
un jazz fierbinte, inovator
cânta pianul în glas de noapte
strângea acorduri în semiumbră,
iar el sorbea puţin din vinul dulce,
trăgea din fumul din scrumieră;
şi-o ambienţă psihedelică
cu vapori ce-ngheaţă creierul,
vedea cum mişcă din călcâie
domnii, pe ritm, cu pălării
duduile cu rochii simple, scurte,
cu gambe pline la vedere
chicoteau în jurul lui,
i se aruncau fermecătoare femei
cu chipuri de copile,
zulufi rebeli din pălărie
ieşeau fără regret.
În braţe îşi ţinea pentr-o secundă
femeia ce-o visa mereu,
o revedea în buze roşii,
în ten pudrat cu pudră fină,
în chihlimbarul viu din ochi,
în mîinile subţiri şi lungi,
în talia delicată
sub un material de vară.
Era a lui şi o avea, atunci, acolo
secunde adunate şi doar atât,
dar nu îi regăsea parfumul
mirosul ei de femeie în interbelic,
chipul ei la fiecare masă,
picioarele ei , mereu un alt dans
parfumul ei nu-i nicăieri.
S-a ridicat, se clătina şi a plecat
iar ea din beznă îl urmărea...

Ritm pulsând

2011-05-04T14:29:00.000+03:00

Mi-am prins pulsul între două degete
îl țin ca pe un fir de păr
dar îmi e teamă,
mi-e teamă că vântul mi-l poate lua,
poate îmi zboară vena cu totul și
rămân goală pe interior,
piele care să șteargă suprafața osoasă,
non-culoare, transparenţă ușor banală,
în soare sa se vadă toată inexistenţa absurdă din fiecare,
mi-e teamă,
mă tem că atunci când va ploua
îmi va lustrui pielea
şi nu va mai rămâne nimic
şi fără vene, fără piele
voi fi doar un ADN,
un cromozom năuc, solitar într-o baie de fluide incolore.
Ce uşor pulsează, se zbate parcă să respire
să scape din a mea strânsoare grijulie
uşor cutremur ce rasună în ochi,
în buze, în tâmplele tinere, netede şi fără riduri,
în care s-au strâns aşa multe amintiri.
Îmi las epiderma să răsufle,
nu îi place când o ştrangulez şi
am s-o las să fie atinsă
doar de o respiraţie sacadată
a celulelor prinse într-o ambuscadă.
Ce bine că e pulsul care-mi aparţine
şi ştiu că e al meu căci
la fiecare secundă se simte o tresărire
uşoara, plăpânda, naturală din fire
îmi dă o senzaţie că sunt la un pas de nemurire,
o resuscitare constantă şi nesfârşită.

Poem aproape erotic

2011-04-08T20:11:00.002+03:00

Te topești ușor în mine,
îi spune nefericita,
lumea mă întreabă ce parfum folosesc,
nu e floral, nici dulce, ție nu iți place
e puternic, dur și amețitor,
un pic de piper, puțin îndulcitor
îmi pune sângele pe fugă,
din nou pupilele mi se dilată
lumea ar crede că sunt..drogată.
Te ascunzi în mine,
în părul meu vopsit și lung
pictat în vișină crudă...

buzele mele, deghizare perfectă a buzelor tale,
mi le presezi cu teamă, mi le confunzi
în umbra brațelor mele subțiri,
în urma coapselor mele nedormite,
mi le înţepi cu adrenalină.
rămâne intre noi, că în noaptea spre joi
ai pictat cu degetele pe corpul meu
pe gât în jos, până la glezne
le-ai strâns ușor, într-o încleștare disperată,
ai rupt cu poftă din pieptul meu,
mi-ai mușcat din umerii ce tremurau
sub privirile tale flămânde..

Dormi necugetatule, căci numai prin mintea mea
tu umbli ca un somnambul
şi în fiecare noapte iar te strecori
prin piele, prin vene, sub perne
nici nu vreau să ştiu dacă mai am ceva ce îmi aparţine.

Flori uscate

2011-03-29T23:10:00.004+03:00

Chipul ei senin ca noaptea
Pielea ca un trandafir
Trupul zvelt în semilună
Într-o rochie de cașmir
Își așteaptă în pădure,
Al ei călător captiv
Încleștat în lanțuri multe
Şi pierdut printr-amintiri.

Îi surâde în râu iubita
Mlădioasa ca un crin
Cum își pleacă ea căpșorul
Pe o ramură cu spini
Să își curme amarul, dorul
Şi să sufere puțin.

De ce plângi, fecioară dragă
Când e noaptea luminată
Şi-ți presară trandafiri?
De ce-ți fug tălpile fine
Printr-o mie de iubiri?
Stai, că vine și te prinde
De picioarele-ți sublime,
Ai răbdare, doar puțin
Tu flăcău grăbit, pierdut
Ești călăul din poveste
Sugrumat de o iubire
Ce o stingi...cu-n trandafir.

Pas si simple

2011-03-18T23:26:00.001+02:00

Eu ştiu
că norii sunt făcuţi din puf
şi scrum
şi cad mereu fără să îi vadă
o lume întreagă
şi mai ştiu
că luna nu-i a mea
şi nici a ta
dar tu o dai, în dar, mereu cuiva
şi îmi ţii mâinile în palme, legate
şi le săruţi ca şi cum ar fi ale tale.
Dar sub noi, pământ cu pietre
şi nisip
se mişcă necontenit
ca într-un joc pur, infantil şi inofensiv
ce bine-i totul, e permisiv
iar ai avut noroc
căci soarele ţine cu tine
şi vara, când se urca în păr
mi-l face blond
şi cad suviţe înmiresmate
pe tălpi, le aduni pe toate.
Eu ştiu
că ai avut noroc
când ţi-au căzut stelele în braţe
şi noaptea-i goală
şi-mi plânge mie-n poartă
din cupele de crin
îşi soarbe seva, noaptea
te-ai înfrupta cu poftă şi din ea
dar eşti alergic la-ntuneric
şi dacă ai să-mi muşti din soare
am să-l las să te ciupească,
să-ţi prăjească
din pielea ta întunecată căci
din cauza ta îmi pleacă mie vara.

Hai răpitorule, stomacul tău
cu ce se mai hrăneşte când zorii
coboară şi-i noapte iarăşi afară?

2011-03-08T00:06:00.001+02:00

Oare sub măştile pe care le purtăm, acelea de carnaval, veneţiene, ce creează dependenţă, buzele iau forma unui sărut şi aşteaptă, neprihănite, cuminţi, sub straturi de vopsea şi material să fie sărutate, adulmecate, gustate de dulceaţa unui vis de vară?

Se vrea a fi ceva...

2011-02-24T01:13:00.001+02:00

Stii cum se zice,
ca o floare nu moare niciodata inainte sa se nasca
asa cum o iluzie nu se naste niciodata
dupa ce moare....

in podul palmei mi s-au strans diverse linii
scurte, intrerupte, lungi si late
se intersecteaza si isi vorbesc,
divulga din secretele de peste timp
sunt paznici cu amintiri insirate
amprente imprastiate pe suprafete
simple, banale, trecute cu vederea.

uneori, imi dispar, liniile,
nu le mai am, nu-mi mai apartin
nu ma mai descriu, si ma reneaga
cand sunt captiva in propriul meu vis
la mijloc undeva, mereu la mijloc
cu degetele tocite, desenele din palma
sunt sterse.

dar cum se poate muri inainte sa te nasti?
daca iti stergi amintirile, amprentele
vanataile si toate semnele de pe corp
te stergi pe tine insuti?

Oameni de carton

2011-02-14T00:27:00.003+02:00

Eu nu am să dorm în noaptea asta,
tu o să-mi poposeşti pe tâmple,
cocoţat, atârnând cu genele pleoştite,
are să-ţi fie somn.
Pe fundal, muzică de jazz,
un pahar de vin, şi rosu,
aroma îmi înţeapă nările.
Oare ce faci? Constant îmi zgânderi umerii,
poate să îi acopăr cu o pătură?

Noptiera e un refugiu pentru cerceii aruncaţi la întâmplare,
sunt două pietre de turcoaz, culori în lume gri...
Nu-mi place nici cartea ce o citesc,
e sufocantă, sunt rânduri neclare,
nu-mi dai pace şi-mi întorci paginile.

Oameni din carton, afară-n ploaie
ochi desenaţi,
gura schitaţă,
se tem de foarfeci şi vânt,
dar umblă, siguri,
pe pământ, printre nori şi stele şi soare fără raze.
Tu, nu.Tu stai şi mă păzeşti,pe mine
prin clipe întunecate, din plastic eşti tu oare?

Cum bate frigu-n geam, rafale obosite, vibrează,
e ora 12 fix, e timpul care nu-mi ascultă
un ceas cu limbile ameţite
am să-l pun în apă, poate se trezeşte
şi poate şi pe mine.

E noapte şi deşi nu dorm...
dar stai, acum nu-ţi mai e somn?
şi tocmai când voiam să moţăi, să cad
pe canapea, să zac, privesc cartoanele cum tac
tu, nu.Şi te credeam tot de carton...

Lapis-lazuli

2011-02-10T20:27:00.010+02:00

Uite ce , îţi păstrez, timidă

o floare

uscată, un roşu stacojiu ,

dar şters,

i-aş număra petalele

surdină, e moartă şi tulpina

şi frunzele-s uscate şi…mate

culori infatuate

se-ngrămădesc pe portative

topite şi scurse din sâmburii de floare

e un război, paleta asediată

explozii de culori, amestec surd şi mut

un chihlimbar, un acaju sau purpură

amară, ca de toamnă, e pur otrăvitoare

din sângele de floare

îmi arde iar pupila

un roşu înfocat, intens, de grenadină.

Din ochii de turcoaz

îmi picuri din vopsea

pe şevaletul care doar stă şi ne descrie

o floare, petale şi frunze de smarald

bordeaux, carmin şi verde

îţi sunt bijuterie.

Eşti fad şi insipid şi tern

2011-02-03T00:27:00.002+02:00

Prin vene-mi umblă

Necugetatul gând

De a mă abandona

În ale tale braţe

Ce ştiu că nu mă vor mai prinde

Dar m-au prins ele vreodată?

Şi-ţi sorb puţin câte puţin

Din farmecul ce mă subjugă,

Special nu-mi eşti tu nici măcar în vise

Nici când sunt ameţită

De vin, de fum şi de vapori

Eşti semizeu sau doar un înger

Cu aripi roşii, ca de foc

Mi te cobori pe piept,

Mă apasă, îmi strângi suflul între pumni

Şi mă săruţi.

De-ai fi tu om aşa, ca mine,

Un harap-alb sau făt-frumos,

Dar nu, tu-n ochii mei eşti Sburator

Hain şi rău, cu sufletul de gheaţă

Cu ochi de argint şi mâini de plumb

Striveşti ca un nebun

Din poftele ce mi se scurg pe faţă.

Şi te reneg, te alung de lângă mine

Iar din parfumul tău fac drog

Şi perna ţi-o arunc în pod

Şi tot mă cheamă…tot uşor

Mă strigă şi nu pot să adorm…

Brasovul, din crestele de munti isi spune povestea

2011-01-30T18:27:00.003+02:00

Braşovul este oraşul în care se adună zâmbetele

Se caută, se regăsesc printre miile de frunze

Din iarnă, din vară şi toamnă

Sunt culori ce strâng în braţe armonia naturii.

Braşovul este oraşul unde se împart fluturi

Şi în stomac, dar şi printre flori,

Esenţe şi parfumuri de pură prospeţime

Se răspândesc în aer, ţi se strecoară în nări

De printre ramuri, din iarbă, din inimă de munţi

Din creste se coboară un val şi cald şi rece

Şi peste tot răsar flori colorat pictate,

În nuanţe tari şi calde, pastile revigorante.

Printre clădiri ce îţi şoptesc istorie

Îţi zgârie retina trăirile adânc trasate

Pe ziduri ce miros a taină şi farmec şi mister.

Braşovul te învaţă cum să iubeşti natura

Îţi curg şi paşii printre iarbă, te îndreaptă

Spre tărâmuri unde norii ating pământul.

Susţinătoare a Umbrelei verzi, am fost invitată să aleg Capitala Verde a României şi pentru mine Braşovul asta reprezintă.

Rochia e doar un pretext

2011-01-26T22:56:00.001+02:00

amorezat,
doar într-o clipă
de scurtă nebunie
ţi s-au scuturat din priviri
nişte amintiri
şi cum le-am strâns
în pumni, de le-am zdrobit...

te superi tu oare pe mine
dacă din pură prostie
le savurez puţin când adie vântul,
găsesc oare ceva şi despre mine
dar despre tine?
Oh, dar sunt cuvinte
nefericite
şi grele, ce atârnă
ţinându-se de mână,
pe fir alb, cărunţit
din fruntea ta,
ameţit,
eşti buimăcit
de buze roşii
atinse de venin de trandafiri...

îţi ştiu privirea,
e lacomă şi-mi spune
că rochia de pe mine,
nu e a mea, nu-mi aparţine
dantela ce mă-mbracă
creată
din pulbere de stele
şi lacrimi efemere,
modele ce vor curge
pe trup de Serafim
să ştii, sunt ca un
pamplezir
eu pentru tine...
dar ai avut dreptate
căci rochia de pe mine
da, nu cred că-mi aparţine
aşa-i că-mi vine bine?

Hai noi, prin ploaie
şi cu pantofii într-o mână
să încheiem acest dans de o săptămână
căci tu în priviri
îmi scurgi minciuni,
în ochii mei de albastru sur,
şi în gura nestemată
presari stupefiantă
să incheiem printr-un sărut
o noapte amorsată
o continuăm a doua zi,
crezi că oare explodează?

Târguindu-te cu trupul meu

2011-01-14T19:40:00.002+02:00

Ne îmbrăcăm fiecare cu braţele celuilalt

Şi ne stă atât de bine,

Te prinde culoarea pielii mele

Iar tenul meu, dă bine pe buzele tale.

Irişii nostri se completează,

Culori intense, ce merg bine împreună,

Îmi place cum îţi dansează pupilele pe întuneric

Nu aprinde lumina, lasă-mă să-ţi presar eu

Din căldura ce o să-ţi picteze în roşu obrajii

Şi atunci o să se potrivească pomeţii tăi cu gura mea.

Nu sunt voci ce auzi în cameră,

Nu sunt nici cuvinte siropoase

Pe care amanţii şi le suflă unul altuia când obosesc.

Sunt doar pensulele pe şevalet

Care îşi fac de cap fără să le pese

Şi nu reuşesc să vad ce schiţează.

Tu nu eşti curios?

Dacă ne pictează pe noi?

Atunci hai mai aproape, să îmi ţii părul în palme,

Să îţi fur din când în când un sărut,

Pe pieptul meu refugiază-ţi urechea,

Negustor de şoapte furate

E inima mea nebună ce se îmbată cu adrenalină….

Ştii ce îţi trebuie ţie?O gură de tărie

Ca să îţi ridici privirile spre mine,

Odată cu eclipsa eu sunt în agonie

Că nu-ţi mai pot trasa conturul trupului.

Mi-aş înfinge dinţii în tine ca să pornesc de undeva,

Dar tu nu poţi sta nemişcat atât pe lângă mine

Căci îţi fug mâinile în sus şi în jos,

Te roade pofta, curiozitate scăpată de sub control,

Nu-i pune capăt, ăsta e farmecul tău

Aşa vreau să te picteze pensulele,

Libertin, creativ….târguindu-te cu trupul meu.

Ah, îmi sunt buzele pătate

2011-01-03T23:48:00.002+02:00

Dacă aş putea să mi te nasc în umbre

te-aş păstra ca pe un păcat

sub piele,

mi-ai scrijeli cu unghiile să ieşi

şi te-aş vârî înapoi.

Îmi eşti blestem şi neruşinare,

amor de vorbe goale,

amar şi şterse săruturi fatale,

perfidia ta fără margini

îmi dă târcoale,

eşti ca un leu în cuşcă,

captiv printre coaste,

dement nebun ce-mi tulburi irişii,

îţi pasă chiar deloc

de al meu suflet infect

îţi permiţi oare

să-mi sufli uitare?

bezmetic fără amintiri

ce-ţi cauţi urma, cerşetorule,

nu ştii că îmi aparţii?

să pot să te strivesc în mână

nu aş vrea, nu-s milostivă,

îmi eşti continuă aducere-aminte

şi te păstrez zidit

în labirint cu vise surde,

îţi sunt şi mute coşmarurile

să nu-ţi aud din gemete.

E noaptea lungă iar eu

pot să te am când vreau

sub piele, prin carne vie

râvnă şi zel, de o poftă ce mă arde

îţi sunt parfum în nări de trădător

tu ştii cât mă abţin?

2010-12-31T01:31:00.001+02:00

-Ne putem juca în seara asta, dacă vrei, îi spuse ea, cu un uşor tremor în voce.
Stăteau culcaţi pe o pătură subţire, sub ei iarba îşi ţinea respiraţia, dar părea deranjată de imobilitatea lor. Trupurile lor inerte, deloc apropiate, păreau a se lupta cu singurul impuls ce nu le dădea pace, însă rezistau căci ascultau doar de raţiune, lider maniac cu exagerări vădite.
-Ce joc? Nu avem prea multe la dispoziţie, ce am putea alege?
-Oh, un joc simplu, destul de banal, puţin evaziv depinde cum e privit.Începuse să prindă curaj şi nu îşi dădea seama cu câtă siguranţă şi stăpânire de sine vorbea. Îşi alegea cu grijă cuvintele atât cât să îi insufle puţină confuzie şi acel strop de mister care era necesar.
-Hai, spune-mi, vorbea acum nerăbdarea din el, destul de evidentă.
-Alege-ţi o stea.
Îşi întoarse capul spre ea, cu ochi nedumeriţi. Ea, doar îi zâmbise scurt, puţin superior. Era jocul ei. Regulile ei.
-Care să-mi aparţină?Dacă steaua pe care o voi alege aparţine deja altcuiva? îşi intrase în rol, îi plăcea să se joace.Doar la asta se pricepea cel mai bine, iar ea ştia şi profita. Aştepta în linişte răspunsul lui, să îi indice alegerea făcută.
Li se auzeau respiraţiile neregulate, oscilante, doar vântul făcea frunzele să danseze uşor, uniform, un dans constant. Doar piepturile lor păreau să îşi piardă cumpătul.
-Nu o să poţi alege o stea deja dăruită.
-Cum o să ştiu asta?Doar sunt toate la fel.
-Crezi?De ce nu te uiţi cu atenţie?
-La ele? Mi se par toate identice.Începuse să îşi piardă răbdarea şi nu avea deloc prea multă. Se foia enervat pe pătură încercând să îşi dea seama ce scop avea acest joc deloc distractiv. Ea nu părea deloc să fie stresată, din contră, luna îi picta în lumini şi umbre chipul pe care se desluşea încântarea şi amuzamentul.
-Nu sunt la fel. Toate au mărimi diferite, poziţii diferite, până şi lumina le este deosebită.Uite ce diferit strălucesc.
Rămăsese nemişcat. Îşi puse mâinile sub ceafă şi se delecta cu fiecare privelişte. Toate stelele făceau parte dintr-un tablou unic, peisaje neasemuite. Îşi relaxase muşchii feţei, i se deschiseră ochii într-un zâmbet inocent, deşteptat brusc dintr-o amorţeală parşivă. Făcuse deja alegerea.Cu mult timp în urmă. Refuzase doar să o vadă, din teamă, laşitate.
Îşi alesese o stea, era unică, frumoasă, deosebită, cu o lumină vie, tânără, puternică. Erau miliarde de stele pe cer, toate se întreceau în frumuseţe şi simplitate, toate îşi etalau razele, concurau pentru atenţia lui.
El se întorsese cu totul spre ea.Faţa, bustul, mâinile,picioarele o priveau pe ea. Erau la acelaşi nivel, ea nu mai era undeva sus, acolo unde nu putea ajunge. Dispăruse distanţa dintre ei.
-Am ales, îi spuse, iar degetele li se atingeau...

Unde-mi?

2010-12-30T01:55:00.003+02:00

Nu-mi exişti
    în colţ de ochi
sau colţ de gură,
iluzii ţinându-se de mână
     alunecă
departe, amar de minutele zălude.
N-ai să-mi vii
     să-mi sufli în ureche
un dans al nopţii cânt
cu paşii palizi,
     tremor febril, timid
parşiv
aşa-mi eşti tu,
      tiptil, pe fugă, nu poposi
îţi curmi amorul,
cu lacăt pus pe inimă.
N-ai să-mi picuri
   pe pleoape somnul
şi vreau să-ţi dorm în vise
să-ţi şchiopăteze puţin orgoliul
     că-ţi descifrez coşmarul.

Spune-mi sincer,
dacă ţi-aş arunca un scurt sărut,
pentru început,
l-ai prinde?

Sau trebuie să mă lupt?

Impuls sub anestezie

2010-12-27T01:20:00.003+02:00

Uite cum îmi alunecă inima
printre pomii plantaţi de tine,
obstacole pe drumul pavat cu riduri,
oglindă spartă, amintiri deşirate,
cioburi în tălpi, cicatrici ce-ascund trecutul.

Închizi uşi, trânteşti porţile,
te ascunzi sub pături invizibile,
îţi suflă noaptea păcatul în ureche,
adânc sădit în suflet, tatuaj pe vene,
cum curge cerneala din tine,
chip decolorat cu ochi de sticlă,
incubus nefericit, demon cu mâini de înger,
pofte înfrânate, sub cheie
îţi sunt duşman, amantă şi prieten
sorbi fibră, tendon şi muşchi
îmi muşti din sânge ca un blestem,
pulbere pe ochi, pe gene
îţi sunt lacrimile vinovate,
căinţa ta nu are scăpare.

Sub cer cu nori de îngheţată
ce-ţi curg topiţi pe buze,
pe scaun legat, tortură cu încetinitorul
acum mă mişc numai eu,
ca o frunză suflată de vânt,
îţi aterizez în poală, şi eu vinovată
cu tine, la fel, aceleaşi mâini,
o altă atingere, doi alţi ochi,
duşmani, amanţi, prieteni
noi ce suntem?

Manevrare demonică

2010-12-21T16:20:00.002+02:00

Cădere indecisă a ştreangului uzat de timp

s-a sinucis în van secunda, şi-a chinuit vertebrele,

sunt sufocate de incest şi continuă nemurire

minutele ce îşi înşiră nehotărâte paşii,

au amuţit şi polii, s-a răsucit şi ceasul

şi limbile-i atârnă tot pătimind naive.

Brăzdat de soarele ce-ngheaţă

îşi poartă solul vina, nedumerit

şi-ascute dinţii să-şi apere onoarea,

ţărâna ce-şi fărămiţează în palmele-i de vânt

nu-şi merită renumele de mamă protectoare,

un asasin plătit, sinucigaş cu timpul.

Se joacă universul, un păpuşar satiric,

îşi acordă viorile coardele

iar sunetele îşi îmbracă cântul,

dansatori pierduţi de raţiune, zadarnică descleştare

lipiţi cu tălpile pe sfori,

născuţi din plânsul de lumină surdă.

Un fel de înfrânare

2010-12-20T00:15:00.001+02:00

Dacă mi-ar aluneca gura peste a ta
s-ar pomeni dormitorul cu o furtună pe cap,
abia ce şi-a reparat reputaţia carnală
ce ne caracterizează atât de bine,
nu-mi descoperi umerii, tentaţia e mare
te vei abţine şi o să putem dormi
altfel o să alergăm iar toată noaptea
o să rătăcim ca doi smintiţi printre maşini,
printre lumini şi faruri asurzitoare
de o să îmi ţipe şi puţina raţiune rămasă.
Insişti să mi te joci în părul roşu,
nu ştii că îmi place şi că mă întărâtă,
mă asmuţi inconştient să-ţi umblu prin vene
lacom eşti de adrenalină, timid în simţuri şi priviri
te dai de gol pe perna goală,
sunt versuri ultime ce-ţi scriu
te saturi de mine şi nu de poezie.
Mă duc s-alerg desculţă iar prin trandafiri,
să-mi ascut tălpile în spini,
marchez drumul pe care vei veni,
evident cu perna după tine
căci doar o să dormim.

Amanţii amatori

2010-12-18T22:23:00.003+02:00

-Îmbracă-te, i-a spus, o să îţi fie frig.
-Nu vreau, mă simt bine aşa, mă simt liberă.
-Nu te prosti, o să răceşti, nu mai e vară.
-Pentru mine o să fie mereu vară, se auzi spunând numai cu jumătate de gură.
El era deja în cealaltă parte a camerei şi părea că măsoară cu privirea pereţii decoloraţi şi atât de familiari.Ea, aşezată pe marginea patului, într-o rochie subţire, deloc potrivită pentru vremea rece, refuza să se îmbrace şi îşi privea nedumerită picioarele.
-Ţie nu ţi se pare că am gleznele mult prea subţiri?Am impresia că dacă o să mă ridic o să se frângă sub mine.
-Mi se pare că exagerezi, îi spuse fără să se uite la ea. Ceva îi atrase atenţia, pe strada din faţa casei. Avea privirea aţintită pe geam.
-La ce te uiţi?
-Parcă lipseşte ceva. Nu îmi dau seama ce, dar sunt aproape sigur că pe strada din faţă era ceva în urmă cu câteva zile.
-Ce tot spui?Unde?Mie mi se pare totul la fel.
-Poate pentru că nu te uiţi unde trebuie.
Şi-a ridicat ochii spre el, complet descumpănită, mimica îi trăda orice sentiment refulat. De ce avea mereu sentimentul că o făcea din răutate?Că avea o ciudată satisfacţie atunci când îi răspundea într-un mod sarcastic şi încrezut.Îşi întoarse cu brutalitate capul în direcţia opusă şi se aşeză din nou pe pat. Ca un copil îşi balansa firavele picioarele şi începuse să fredoneze o melodie. Începuse să facă un obicei din asta. În momentele de tăcere dintre ei, simţea nevoia să îi arate că încă era acolo. Complet pierdut, îşi sprijinea braţele pe pervaz.
-Nu ştiu după ce te tot uiţi, însă îţi spun că nu e nimic acolo.Strada a fost goală şi înainte.Nu lipseşte nimic.Cum ar putea să fie ceva pe stradă?S-ar fi izbit maşinile, am fi auzit la televizor de vreun accident, am fi fost martori, doar stăm vis-a-vis.
-Iar eu iţi spun că era ceva acolo, într-un punct. Ceva mic, vizibil doar dintr-un anumit unghi. Îl vedeam mereu cu coada ochiului, niciodată în mod direct, doar priviri pe furiş, parcă s-ar fi ascuns.
-Atunci poate că ar trebui să te uiţi la fel.Cred că din cauza asta nu îl mai vezi, pentru că acum te uiţi direct, cu intensitate, mult prea atent.
Îşi întoarse ochii spre ea şi o privea contemplativ. Nu s-ar fi gândit niciodată că această făptură, atât de copilăroasă, cu trupul mic şi jucăuş care mereu se baza pe raţional, enervant de încăpăţânată şi încuiată îi deschidea lui ochii. I se deschise faţa într-un zâmbet sincer pe care nu se sfia să i-l arate. Astfel de reacţii o puneau pe gânduri. Deşi îi zâmbea larg, simţea distanţa dintre ei care se tot mărea. Nu-i apropia nici patul şi nici rochiţa pe care o purta cu atâta naturaleţe şi care înainte îi zăpăcea hormonii.
-Poate că nu ar trebui să te îmbraci, îi spuse el, luându-şi ochii de la ea, privind din nou pe geam, dar de data aceasta neacordând prea multă atenţie.Îmi place cum îţi stă cu ea. Mereu mi-a plăcut. De data asta, privea spre ea.
-Ştiu...

Cerşetori de atenţie

2010-12-17T19:04:00.003+02:00

     Îi pusese pistolul la tâmplă şi aştepta orice, un zgomot, un sunet, o mişcare, impulsul unui omor. Avea privirea pierdută, fixată într-un punct, un unghi şters, prăfuit, acoperit cu pânză de păianjen. Doar prin ţeava armei îi simţea transpiraţiile reci ce îi coborau pe obraz iar corpul îi era nemişcat, împietrit, o amorţeală cumplită cu tălpile bătute în cuie. Tăcerea îi învăluia, un întuneric amar, cu o simplă rază ce îşi cerşea lumina printre draperii.
      I se luptau oasele cu frigul, îi plângea pielea sub haine, dar buzele i se schiţau într-un zâmbet perfid, ironic, nepotolit. Îl sfida, îi căuta privirea, îi asculta respiraţia sacadată, căuta un semn să-l trădeze, un imbold, un dram de pură nebunie. O sfida şi el, se impunea, el, cu pistolul la cap, îi era superior. Îi simţea mâna cum îşi pierdea controlul, cum celulele îi luau razna, cum o făceau de râs degetele. Dar îl ţintuia cu privirea, avea atitudine, faţa îi inspira un dezgust total, dar nu faţă de el. El îi era oglindă, o forţa să îşi privească visele, amintirile, sentimentele . Pistolul era la tâmpla ei, nu a lui. Ce trup zvelt, acoperit de materiale inutile, dezbrăcate în fiecare noapte, orbeşte îi căuta formele, cu o sete ce ar înnebuni şi un dement, o lăcomie ce i-a încleştat mâna pe pistol.
     Clişeic, ca într-o scenă de film, îşi aprinse o ţigară. Fumător în începuturi, îşi privea viciul cu timiditate, i se curbau ochii într-un rânjet saltimbac, enervant de calm. Modul cum ducea ţigara la gură o făcea să îşi piardă şi mai mult minţile, îi sorbea din miros, o ameţea, îşi supunea simţurile la tortură. Îi fuma erotismul.
     Îşi întoarse corpul spre ea, îi arunca fumul în faţă, profita de mimica ei incertă. Îi ajunsese pistolul la frunte, îi atingea porii, lui îi cobora mâna pe ochi, pe nas, pe buze, îşi lăsa amprentele să îi sufoce imprudenţa ei necomisă încă.

                                              ...............

   De-ar fi păstrat minutele secretul, de nu s-ar fi dat de gol ceasul din perete, s-ar fi păstrat misterul nopţii, vaporii întunericului ar fi rămas încă în trupurile lor inerte. Nu s-a dat lupta până nu a început totul. Amară silenţiozitate, complice al umbrelor parşive, amante inapte, ucid în indecenţa lor, pierzanie în ochii celor ce îndrăznesc să râvnească.

   Ei încă se privesc cu causticitate, otravă în vene, pe buze, pe trup, sunt criminali, ucigaşi austeri, perfizi zănatici, îmbătaţi de antidotul refuzat de minţile lor impotente.

Eu ce melodie să ascult acum?

2010-12-17T16:52:00.001+02:00

Mi-ai desenat pe spate o hartă

Acolo unde au fost săruturile tale

Le-ai împrăştiat peste tot, haotic, fără destinaţie

Un drum pavat cu senzualitate

O intersecţie de dorinţe şi pofte

Şi te-ai oprit nedumerit, incert,

Sunt orizonturi colorate în confuzie

Nuanţe amestecate, nedefinite

Te întorci şi te foieşti, teribilă neastâmpărare.

Ţi-aş soarbe puţin din gânduri

Atât cât să ameţesc puţin,

Să mă mişc şi eu, nu numai tu.

Poate dacă urechile mele ar fi gâdilate

Sub apăsarea degetelor tale,

Poate dacă mi-ai trimite impulsuri

Prin piele până în coaste

Mi-ai dezgheţat simţurile adormite

Dar eu adorm pe perna ce-mi păzeşte visele

Şi-mi mişc doar pleoapele nepotolite.

Tu te joci şi-mi tulburi somnul

2010-12-14T23:33:00.001+02:00

Nu o să-ţi spun ce ţin ascuns
în trei picături de ploaie
le-am topit pe obraz, în soare
s-au prelins toate sub haine
sub tricoul ud,ce-mi strânge pieptul
în învălmăşeală.
Ţi-am păstrat în mare taină
un pahar de vin pe masă
şi ţi-am picurat puţin
din acea uşoară ploaie
ce s-a contopit în mine.
Printre perne aruncate
şi cearceafuri din mătase
sunt dorinţe înfrănate
le cunoşti, le ştii prea bine
inventate sunt de a ta minte nedormită.

Şi de-ai şti să îmi desenezi cu gura
vara...

şi să-ţi laşi să curgă-n valuri
efemerul,
al tău trup îmi răscoleşte un parfum
de nebunie şi e pofta ce mă-ndeamnă
să mi te zidesc în braţe.
O să-ţi tulbur visul, cel de care
mă păzeşti
o să-ţi leg în lanţuri timpul
şi secunde şi minute, o să ţi le piardă vidul.

Noi dormim şi noaptea albă
o să-mi susure-n urechi
o poveste ce-mi alunecă pe tălpi.

Poezie scurtă

2010-12-11T23:10:00.004+02:00

....mi-ar plăcea să îţi muşc din vise
să mi te cobori pe coapsă în jos
să-mi stingi din pielea ce mă arde
sub a ta îmbrăţişare.

ai să-ţi pierzi şi tu din suflet
o să îl rătăceşti la mine în palmă
printre porii pofticioşi şi celule răzvrătite,
mi-l implementez în coaste.

...să-mi curgă degetele pe spate,
o să-l cauţi cu ardoare
printre vertebre cervicale
gâdilate, răsfăţate...

Cum se construieşte universul

2010-12-11T00:50:00.001+02:00

Din nori de ceaţă, îmi curg
topite amurguri fine
Din stele de o dulce măiestrie,
culeg mătănii risipite,
eter în vid, timp fără tălpi,
parfum de ploaie surdo-mută.
Senină şi absurdă, e noaptea
ce mă cheamă,
o simplă umbră, pe perete
e rece şi simt cum m-afundă
în golul efemer
şi tern.

Din voalul de luceferi negri
am presărat praf şi culoare,
în dans amnezic, anost, prozaic
se răsucesc uşor pe vârfuri
timidele minute ce împletesc
în repezeală un univers de-o seară.

În răsărit de muguri fragezi
îşi are rădăcini....

Cu degetele îmi zgândări tâmplele

2010-12-07T22:04:00.002+02:00

Ţi-ai dezbrăcat gândurile la mine în palmă
şi aştepţi să le dau drumul în sân
să-mi alunece pe coapse, să simt cum mă cuprind,
uşoare degete purtate de faldurile pielii mele
îmi ajung la gleznele-mi subţiri
şi ce săruturi calde îmi sufli în ureche
şi mă cuprinde un dor nebun
să-ţi trag pleoapele spre mine,
să mă sufoci cu un amurg
al genelor tale, clipiri sporadice
zeflemitoare, emfatice admiratoare
al buzelor mele coapte.

2010-12-03T14:07:00.004+02:00

Contradictoriu

2010-12-02T22:30:00.001+02:00

Pe aripi de felină îngheţată
îţi suflu mărgăritarele uitării
căci noaptea ce-ţi cade peste pene
îţi amorţeşte şi ultimul capriciu hormonal.

Degeaba îţi îmbraci armura de gheaţă
căci pielea ta arde sub văpăi de îngâmfare
ţi se dezgoleşte trupul, ţi se văd oasele
transparent şi insipid, nu mai ai pic de farmec,
vrei să te hrăneşti cu mine, dar eu nu te satur
eu doar trezesc pofta şi...cred că îţi creez dependenţă.

De tavan ţi-am prins tălpile, acum tu domini universul
el e la fel, tu eşti diferit, îl ţii în palmă
poate aşa îţi satisfaci foamea şi-mi ierţi impotenţa.

2010-11-26T23:14:00.004+02:00

E noaptea ce ne leagă într-o îmbrăţişare

noi, sub portativ de stele,

ne-ntindem pe pătură de amintiri,

sonată a visului ne-a prins pe amândoi

în virtualitatea fatală,

o masca mortală,

riscantă ce ne-o forţăm pe faţă

mi-o îndeşi cu candoare pe chipul de nălucă,

e lumea ce ne minte pe noi doi,

că suntem fantomii.

În braţe surdo-mute

ne aruncăm cu jind

şi-ntr-un şireag de perle

aş vrea să mi te prind

căci ochii tăi aduc

a rouă în dimineaţă,

parfumul pielii tale

e gazul ce mă-mbată.

Mă culci iar pe pământ

e rece, dar în palma ta vibrează,

fiori fierbinţi în trupul meu,

cu gura ta, cu ochii mei

să facem o poveste

fâşii, fâşii noi o legăm de stele

şi ca o pânză se ţese peste noi

din nou, doar tu şi eu sub voal de stele.

Să prinzi soarele de picior

2010-11-24T23:49:00.002+02:00

Dragul meu, te urci pe scaun

tu vrei să atingi soarele?

eşti caraghios de frumos

uşor pe vârfuri ridicat

desculţ, cu degetele răsfirate

cu mâinile tinere, întinse

cu degete ce tremură după raze

curiozitate cu chip de om

cu ochii mici, ca de copil

în colţul stâng al gurii

păstrezi un zâmbet fin

un licăr jucăuş, o ultimă speranţă

că poate prinzi un ultim dram de viaţă.

Sa nu-mi supun narile la sufocare

2010-11-20T23:26:00.001+02:00

Aleg sa schimb cheia
ce se tot blocheaza in usa
e veche, ruginita si nu se potriveste.
Aleg sa schimb si usa caci scartaie uneori si nu are vizor.
Aleg sa-mi schimb si mainile, batrane, obosite,
imi tremura in frig cand nu esti langa mine,
ridate, amortite.
Eu vreau...eu vreau sa te pastrez pe tine,
esti ca o viziune, cu tine adulmec orizontul.
Las geamurile libere, deschise,
sa straluceasca in soare
sa fie un refugiu, ca o scapare, o dulce alinare.
Cand se invecheste iar vopseaua
sa nu-mi supun narile la sufocare.

2010-11-09T23:52:00.001+02:00

Hai să alergăm ca doi păcătoşi în soare
îmi las umerii descoperiţi,
poate îmi pictează razele un bronz
ca de zahăr ars, să-mi curgă delicios culoarea
pe gât, pe sâni, să o sorbi
să îţi pictezi şi tu buzele,
să ne scăldăm în culoare, în muzică
şi în fluturi de gene,
să facem risipă de iubire
să aruncăm cu zâmbete pe stradă,
să culegem priviri mirate
să le strângem în borcanul în care a fost gem

atât de bun şi aşa dulce,
poate aroma rămasă înduioşează.

Cuvinte născute din fum şi din cenuşă

2010-10-29T12:30:00.002+03:00

~foto~

Scrisorile tale parcă miros a copilărie, emană un parfum de iasomie cum obişnuia mama să poarte. Mă strângea la pieptul ei cald şi mă răsfăţa cu sărutări scurte. Păstra de fiecare dată câte un fursec şi pentru mine, îl scotea din buzunarul stâng al capotului şi mi-l întindea cu zâmbetul lipit pe buze, in ochi îi licărea un strop de fericire. Îmi pare rău pentru câte nefericiri i-am provocat. Prima oară am vrut să fug de acasă, supărat pe ea, ţipase la mine, dar nu am reuşit decât să mă ascund în spatele casei, aşteptându-i reacţia, urmărind-o, împins de narcisismul meu ce refula. O urmăream cum plângea ca un copil cu capul pe perna mea, cum suspina după năzbâtiile mele şi nu mă induram să o las să sufere. M-am întors seara cu capul plecat în faţa ei iar lacrimile îmi alunecau bezmetice pe obraji. Obişnuia să mă consoleze cu vorbe al căror sens nu reuşeam să îl desluşesc: „ Eşti un copil tare rău, dar ai o inimă ce te trădează.” Abia după ce maturitatea mi-a bătut în geam am înţeles măreţia acelor simple cuvinte. O altă nefericire i-am provocat când i-am comunicat ce decizie luasem: hotărâsem să îmi ajut ţara, să plec la război. Îţi aduci aminte? A început să plângă amar, cu lacrimi grele, usturătoare, care au lăsat semne vizibile încă pe mâinile mele, plângea cu suspine de parcă ar fi aflat că tocmai murisem. A acceptat decizia mea, într-un sfârşit, doar te avea pe tine să o susţii si te considera ca pe un fel de garanţie,căci pentru tine, ştia, aveam să mă întorc întotdeauna. Celelalte lucruri care i-au desenat riduri pe fruntea fină au fost simple, banale năzbâtii.I se întunecau ochii timp de câteva secunde, i se îngustau de supărare şi îmi întorcea spatele. Dar doar pentru câteva secunde. Se întorcea apoi brusc şi privirea ei mă îndemna să îi cer iertare. Săream în braţele ei ca un copil răzgâiat ce eram.

Ştiam să o fac şi fericită, să îi culeg lacrimi de teribilă încântare. Îţi aminteşti doar ce plăcut surprinsă şi complet cucerită a fost de tine când i te-am prezentat prima oară. Parcă ştia că îmi vei deveni soţie. Ţi-a cuprins faţa în palme şi te-a privit preţ de câteva minute. Era fascinată, la fel cum am fost şi eu, şi cum încă sunt. Iubita mea, îţi strâng în braţe poza arsă şi plină de praf şi cenusă. Noaptea adorm cu ochii deschişi, lipiţi de zâmbetul tău desprins din fotografie, grăbit să îşi facă adăpost la pieptul meu. E singurul care mă mai încălzeşte în iadul de aici. Chipul tău e singurul vis intangibil, e lumânarea din bezna în care m-am afundat. Sunt nebuni, cu toţii. Nu mai au amintiri, speranţe, vise, au privirea rătăcită, captivă, ochii lor sunt goi, orbite părăsite. Pot să ating resemnarea, e peste tot, o mâzgă groasă, un amestec dizgraţios de răzbunare, ură şi resemnare. Mă îneacă fumul disperării, am surzit din cauza zgomotelor infernale ce au pus stăpânire pe miile de suflete, ne ţin în lanţuri, ne supun chinurilor lăuntrice. Sunt printre ultimii şi mai rezist doar ca să mă întorc la tine, să-ţi aduc toamna în păr, să culeg fructe din ochii tăi, să-mi răsfăţ gusturile cu râsul tău dulce care răsună în mintea mea. Rezist pentru că vreau să mă înfig cu lăcomie în pielea ta care miroase mereu a prăjitură, să îţi sărut pleoapele nedormite, să-ţi simt privirea cum se scufundă în irişii mei.

Incontrolabil îmi tremură mâna, păzit sunt numai de cuvintele printre care m-am ascuns, îmi e mintea prinsă în lumea ta. Eşti o halucinaţie născută din vaporii din jur, mi te aduce uşoara adiere, dar mi te poate lua numaidecât.

E frig şi fum e peste tot, flăcările înghit lacome cazarmele iar buncărele cedează treptat sub groaza şi disperarea ce apasă cu greutate. Nu mai e mult. Nu am loc în inimă şi pentru resemnare căci am îngrămădit amintirile, zâmbetele, dulcele săruturi, am înghesuit nopţile cu tine, te-am închis şi pe tine cu ele.

Să nu plângi, dacă acesta îmi este sfârşitul, căci lacrimile se usucă şi ard, vreau să-ţi păstrezi ochii imaculaţi, în care şi-a facut casă iubirea mea. O să găsesc oricum un drum care mă va conduce la tine. O sa fiu în vântul ce-ţi va flutura rochia, o să fiu răsăritul pe care-l vei privi de pe deal şi o să mă regăseşti în fiecare floare ce o vei culege. Voi fi nisipul de sub tălpile tale pe care ţi le voi săruta iar briza o să-ţi fie îmbrăţişare. O să mă vezi printre rândurile fiecărei cărţi mirosind a umezeală, cu pagini îngălbenite de suvenirele culese împreună.

Curând...se lasă cortina...dar tu, tu îmi eşti lumina.

Un drog eşti pentru mine

2010-10-26T21:05:00.007+03:00

Sub duşuri reci de toamnă

îţi curmi somnul

ce ţi se prelinge pe gene,

sub sărutul rece al ploii

ai buze îngheţate şi zâmbet nemişcat

şi-ţi ţii palmele deschise

să te hrăneşti
cu picături de sentimente difuze,

îţi rătăceşti şi lacrimile printre ele

trăiri febrile, cu frânturi din labirinturi

un dedal de vise şi amintiri

în care tu mă ai pe mine

căci pe pleoapa stângă

îţi stau ca o pavăză

îţi sunt şi călăuză.

Prin ceaţă tu m-ai prins

de gleznele-mi fine

şi m-ai înlănţuit într-un univers restrâns,

captiva unei dragoste al cărei sunet surd

eu îl aud.

Şi fum de nebunie şi praf

sărat şi dulce

amestec crunt, răscruce

de raze

scăldate-n beţie

un drog sunt pentru tine,

un drog eşti pentru mine.

Sub tălpile ce-mi ard de soare

2010-10-18T20:41:00.002+03:00

Te legi de fusta mea care acoperă toţi norii

Te ascunzi sub faldurile ei şi aştepţi

furtuna ca să treacă;

Ţi-ai înfipt unghiile în gleznele mele

să te desprind eu cu greu,

cu dinţii îmi muşti gambele fine

să-mi laşi semne, răni sudate cu săruturi,

cicatrice desenată pe pielea mea bronzată.

Închide ochii, scapă de sentimentul ce se scufundă-n tine

Derulează-mi clipirile căci mi-au obosit genele

Am ochii zgâriaţi de praful adus de furtuna

de care tu te-ai ascuns,

acum te-ai prins şi de retină

şi-mi desenezi vise pe pupilă,

coşmarurile le ţii închise undeva prin palmă

să le imprimi pe ziduri de case

cu amintiri drept arhitecţi, creatori pereni

ce se sparg în zeci de şoapte.

Pană de scris de ai avea

mi-ai încondeia câteva iluzii efemere

şi le-ai ascunde sub tălpile ce-mi ard de soare.

Briose cu ciocolata si gem de afine

2010-10-02T15:35:00.001+03:00

E pentru prima oara cand fac briose, si nu de la Dr.Oetker. Am avut ceva de furca la ele, pe cat de mici pe atat de complicate si minutios realizate. Am folosit ca ingrediente 150 g faina in care am adaugat jumatate de pachetel de praf de copt si un varf de cutit de sare.Am pus 50 g cacao, am amestecat cu faina, peste care am pus 75 g unt, 100 g zahar, 1 ou(usor batut), 4 linguri de lapte.Am amestecat cu mixerul pana a iesit o compozitie cremoasa si pufoasa.Am asezat formele de hartie in tava pentru briose, am pus putina compozitie in fiecare, am adaugat putin gem de afine peste care am pus iar compozitie.Deasupra am presarat bombonele colorate si le-am bagat la cuptor.Dupa 20 minute(in cazul meu) au fost gata.Am facut frisca si le-am ornat.
Voila! Enjoy.

Un ultim salt pe veci

2010-09-30T14:33:00.003+03:00

Îşi poartă rochia sfâşiată cu stil

şi resemnare

iar pasul uşor pe plajă

îl aşează,

picioarele-i sunt goale, pe pietre,

amorţită,

în nări miros de sare

şi iz de libertate.

La răsărit aşteaptă

vaporul ce nu vine

iar farul din departare,

lumina stinsă

o ţine.

O scoică rătăcită,

în palmă strâns

respiră

e spartă şi secretul

nu cred că îl mai ştie.

În mâna dreaptă

clepsidra îşi poartă timpul

captiv în neştiinţă,

căci la orizont

lumina

nu pare să se aprindă.

EA nu-i decât o urmă

o briză pe nisip,

cu genele îşi şterge

paşii-ngropaţi

în vis,

îşi lapădă şi rochia,

dans graţios pe stânci,

o primă piruetă,

un ultim salt pe veci.

Suflet de Strigă

2010-09-26T15:13:00.008+03:00

Nu e suficient.

Să arunci cu flori pe jos

şi să săruţi pământul cu buzele tale

crăpate şi aspre

pe care vântul s-a răzbunat

Nu e suficient.

Să stai să plângi

pe piatra rece

pe care au plâns şi alţii

numai ploaia are voie

să-şi scuture lacrimile

pe mormântul meu.

Prin ochii tăi mă văd

legănându-mă pe un ram

ca o stafie, cu părul fluturând

pe chipu-ţi sidefiu

citesc

cuvinte scrijelite cu spini

născuţi din inimă.

Ţi-au sângerat buzele

arse de venin,

ţi-au secat orbitele;

pe ram, o simplă umbră,

copil născut

din fum şi beznă

nălucă translucidă

cu ochi de "nu-mă-uita".

Nu e suficient.

Să adulmeci ca un orb

miros de sânge cald

şiroaie pe pietre,

parfum de nebunie şubredă.

Mi-ai răscolit mormântul

strivit sub tălpile ce ustură

sub flăcări izvorâte din degete

atingere de vraci nebun

îmi terfeleşti etatea

muşcând cu lăcomie din timp.

2010-09-22T20:58:00.002+03:00

Şi mă hrăneai din suspinele florilor

Am stat şi te-am privit

de la fereastra dormitorului

cum ţineai strâns în pumn

balonul,

pluteai deasupra felinarelor

şi răspândeai fiori de nebunie

iar eu

îi atingeam cu degetele

şi le sorbeam aroma.

Mi-au pătruns în ochi

şi-mi pluteau pupilele,

năucite,

dans frenetic

de nebunie,

un ritm tulburător

ce m-a cuprins

iar tălpile mele pipăiau

pervazul

şi mă ţineam

cu genele de iluzie

şi cu ochii închişi

palpam efemerul

afundată în beatitudine.

Tu deasupra

lumea dedesubt

pluteam pe zâmbete de nori

şi mă hrăneai din suspinele

florilor.

De o mie de ori renegare

2010-09-16T23:17:00.003+03:00

~foto~

Geamantanul,

făurit din amintiri şi vise,

l-am cusut cu fire din trecut

şi ferecat cu lacrimi

l-am aruncat apoi în portbagaj.

maşina a demarat în viteză

lăsând fumul în spate

şi pe mine.

mi-am donat copilăria

aruncându-mă în întunericul

ce deborda de şiretlicuri

şi am sorbit cu nesaţ

din lumânare

iar din ochi îmi curgea

ceară.

am strâns picăturile în mână

şi m-am remodelat.

am aflat că amintirile

la fel ca şi visele

se dezintegrează

şi se întorc în palmă,

abia acum mi-am dat seama

de ce îmi sângerau palmele

când şi când

şi de ce îmi dispăreau

amprentele.

Cu poantele prin viata

2010-09-16T11:34:00.002+03:00

Ne legănăm ca două balerine

pe pânza ce curge din perete

şi nu ne oprim

chiar dacă ne-am tocit poantele;

tu te descalţi

şi eu după tine,

ne ţinem echilibrul desculţi pe firul lipicios

balansându-ne usor,

ne mai desparte un salt mortal

de podeaua şlefuită

pe care dansează nişte libelule

care nu vor nicicum

să îşi împartă dansul cu noi.

Pânza se va rupe cândva

strivită sub tălpile noastre

şi ne vom trezi

înconjuraţi

de libelule.

Mirosi fierbinte a soare

2010-09-09T01:00:00.001+03:00

Cine sunt eu?
Un fir de aur în colierul cu flori din soare
sau un mărgăritar aşezat pe buza ta superioară?
Sunt fiecare pietricică pe care tu o aduni de pe jos
şi fiecare fir de iarbă sărutată de ploaie
al cărui parfum cu atâta poftă şi lăcomie
îl inspiri până te ameţeşte.
Eu sunt fiecare linie din a ta palmă
în care am creat un labirint pentru a-ţi captiva
fiecare sărutare
şi cu degetele mele, pe spatele tău
îţi desenez ieşirea
şi ce păcat că numai prin oglindă poţi să vezi
şi tot prizonier îmi eşti.
Hai să ne scăldăm în soare, iubite,
să-ţi colorez pielea în aramă
şi să-ţi miroasă trupul a vară.

Agenda rosie

2010-09-04T21:46:00.003+03:00

Am să-ţi scriu adresa zâmbetului tău
în agenda mea roşie de pe măsuţă
ca atunci când o să-l uiţi
ţi-l voi aduce
şi-l voi lipi pe buze
cu un sărut.

Sunt atâtea lucruri pierdute
în agenda roşie
şi nu mai e loc să le lipesc pe trup,
mă gândeam să ţi le scriu
şi aşa o să ţi le aduci aminte.

Lasă-mă să-ţi suflu
de pe gene acea nepăsare,
îţi întunecă irişii
iar eu nu mă mai pot scufunda în ei pe beznă.

Peste stradă e o femeie
ce împarte plăceri şi vise
de câte ori nu te-am surprins
admirând-o, pe ea
sau doar fumul de vise
pe care îl împrăştia în jur.

Te duc de mâna la ea
şi-o să vezi că nu are ce dorinţe
să îţi mai vândă.,
le-ai cumpărat pe toate
când dormeai cu capul pe pieptul meu
şi-mi strângeai coapsele
cu dinţii.

Ce nu ştii tu este că eu
mai am câteva vise de fumat.

~foto~

Whispers and echoes

2010-08-22T22:45:00.005+03:00

Lacul Vidraru

Cabana Balea-Lacul balea

Balea Lac-aproape de nori

Panorama Transfagarasan la amurg

Orbite

2010-08-20T16:29:00.001+03:00

~foto~

Mi-au crescut pene
pe gene
iar ochii mei
şi-au luat zborul.

Nu am nevoie de ei
să văd întunericul
îl ţin ascuns sub pernă
pe noptieră stă veioza,
e gardian.

Sub pat, amintiri în labirint
nu-i niciun mijloc,
nicio soluţie reală,
doar memorii încleştate în vis.

Spune, tu, ce îţi lipseşte?
ai mărgele în loc de irişi?
ai palme pictate pe perete,
e o dovadă că
eşti un asasin
de vise.

Mă duc să mă scufund
şi de data asta,
o să stau mai mult
căci nu mai am ochi
ca să mă doară.

Adună-ţi ura de pe jos,
se pot împiedica oamenii de ea.

Pe campul de lupta esti numai tu

2010-08-16T00:51:00.001+03:00

Pe campul de luptă eşti numai tu
doar praful şi mizeria îţi sunt aproape,
s-a dezlănţuit haosul şi te-a prins în mijlocul lui
te ţintuieşte la pământ, te apasă, te sufocă,
te îneci cu fum şi iluzii
ai răni adânci pe corp şi în suflet,
bucăţi din inimă împrăştiate,
lasă-le în urmă, pleacă de acolo şi
nu asculta vocile disperate ce te cheamă înapoi
nu te agăţa de mâinile ce sângerează,
smulge-te din strânsoarea lor
strecoară-te printre cadavre.
Tot ce vezi e cenuşa amintirilor,
totul s-a prefăcut în nisip
tot ce atingi se dărâmă, ceea ce vezi nu e real
realitatea sunt eu şi te astept.
Aş vrea să fiu deşertul ca să mă poţi strânge în mâini
să te închid în mine, să-ţi apăr inocenţa rămasă,
să mă întind peste tine şi să te simt,
aş vrea să îţi astup urechile,
să auzi numai furtuna din inima mea.
Ţi se dezvăluie haotic moartea în faţă,
luminile Iadului îţi provoacă răni pe retină
şi pipăi bezmetic neantul.
Ai harta desenată în vis
parfumul meu îţi arată drumul înapoi
Ţi-a rămas doar mirosul, timpanele îţi sunt sparte
adună-te de pe jos, culege-ţi rămăşiţele,
o să te repar eu complet.
Totul e o fugă, viaţa te aleargă
prinde-te cu dinţii de vânt, lasă-l să te poarte la mine
eşti la mile distanţă, dar te aud
ai vocea pierdută,o ultimă suflare şi mă strigi,
mă strigi în ploaie iar
lacrimile mele îţi spală faţa, îţi vindecă ochii.

Ţi-am lăsat scrisori acolo unde te-ai prăbuşit,
unde te-a înghiţit nisipul,
le-am scăldat în parfum, măcar mirosul să ajungă la tine
căci literele au fost purtate de vânt, s-au risipit în aer
s-au imprimat pe mormânt, cuvinte scrise cu cerneală neagră
neagră ca inima mea....

Alzheimer

2010-08-11T19:05:00.002+03:00

Căci printre frunze vântul bate
Iar noaptea susură-n urechi,
Cobori pe trepte luminate
Presari în urmă poveşti străvechi.

Iar pe poteca ce-o creezi
Se aşterne curând toamna,
Umbre ai ajuns să devorezi
Şi stai la ceai cu Doamna.

Pătrunzi pe geamul din oglindă,
Sădeşti lăstari, aştepţi să crească;
Evoci o ultimă vară toridă,
Dar nu laşi soarele să te zidească.

Prin ochii lor începi să curgi
În amintiri îţi găseşti izvorul
Iar visele ştii să le alungi
La amurg s-a produs omorul.

~foto~

Esti ceea ce scrie pe eticheta

2010-08-02T01:35:00.004+03:00

Când am semnat contractul
te-am luat cu totul
cu posibile zgârieturi(din fabrică), cu viitoare defecte
şi fără garanţie,
nu eşti ceva ce se poate repara
iar tu, tu nu te strici
eşti exact ceea ce scrie la instrucţiuni
iar eu ştiu să te manevrez cum trebuie.

Ai venit neambalat, piese împachetate cu grijă
te-am contruit ca pe un puzzle,
nu am greşit nici măcar o dată,
le-am potrivit pe toate, aveam mâinile ghidate
îmi şopteai fiecare miscare, îmi aruncam degetele peste piese
îmi hrăneai curiozitatea, îmi potoleai nerăbdarea
şi aşa te-ai născut, gol, în faţa mea
fără nicio urmă lăuntrică, monocrom, metafizic
am devenit şi culoare, şi pensulă.

Am păstrat cutia în care ai venit,
e în dulap, printre o mie de amintiri
Vezi?acum faci şi tu parte din ele
eşti o bucăţică din mintea mea
eşti o leucocită în sângele meu,
tu eşti a mea imunitate,
eşti drogul care mă protejează de viruşi
şi nu eşti de vânzare, special creat
pentru mine, eu sunt ingredientul tău secret
aşa ne completăm.

Ştii ce-mi place cel mai tare la tine?
Chiar şi atunci cînd nu e curent ori nu eşti conectat la priză
tu funcţionezi, nu ca orice chinezărie
nu ai alkaline sau duracel(la naiba cu reclamele lor)
nici energie solara şi nici acumulatori
sau stai, de fapt da, aşa se numesc
şi îi încarc zi de zi
eu sunt curentul tău de 220 V iar tu eşti
împământarea mea.

Eşti un aparat al naibii de bun,
şi nu o să te reciclez niciodată.

P.S. Just so you know, though, you were...expensive.

Rulada " crema de vanilie" si afine

2010-07-26T19:28:00.001+03:00

E primul desert pe care il fac cunoscut, dar nu primul din cariera mea de mini bucatar.Nu e complicat, necesita doar multa rabdare si perseverenta din partea celor care se incumeta sa paseasca in bucatarie.
Ingrediente ar fi:
BLAT
-5 oua
-5 linguri faina
-5 linguri zahar
-cacao
Crema(Dr Oetker)
-lapte
-zahar
Acest blat se numeste pandispan si sunt sigura ca multi stiti a-l face.
Se separara albusurile de galbenus.Albusurile se bat separat cu mixerul foarte bine.(faceti testul cu bolul tinut cu gura in jos), se adauga un praf de sare si zaharul.Apoi galbenusurile frecate cu cacao, zahar vanilat apoi faina si treptat adaugati albusurile. Ungeti o tava dreptunghiulara si putin unt apoi puneti o hartie subtire pentru prajituri,(tb sa fie prin supermarketuri) pt a nu se lipi blatul de fundul tavii.Lasati la cuptor circa 20-25 minute, depinde de cuptorul fiecaruia, la foc potrivit.
Intre timp faceti crema.Eu am folosit crema din comert, praf de la Dr. Oetker, caci am vrut sa o incerc(cea de vanilie), dar se poate face si din galbenusuri, zahar, lapte, pe foc mic.Aici totul tine de imaginatie.
Am uns blatul cu crema obtinuta, am presarat niste afine(ca tot am fost la munte si le-am ...cumparat:))) ), am rulat si voila. Am stropit-o cu putin sirop de ciocolata, putin cocos si am bagat-o la frigider unde am lasat-o cam 2 ore.
Sper ca va tenteaza sa o incercati.Eu una am cam terminat-o.
Bon appetit!

Dezlantuire

2010-07-23T12:42:00.000+03:00

Inkbirth

2010-07-22T18:43:00.004+03:00

When the words are hard to find
Take a colour and make it rhyme.
Plant a seed, watch it bloom
in the sunny afternoon.

You may never find the reason
of your long, desired quest
and you are trapped inside a prison
where you're stuck until the end.

Scraps of paper on the floor,
reminders of who walked out the door
no resemblance, just a guess,
some character painted out of nothingness.

The ink used to shape the eyes
may not be a friend of time,
but your sight remains alive
since the words in my ears chime.

Culori in farfurie

2010-07-09T14:19:00.001+03:00

E o reţetă care nu cere prea multă experienţă în ale gastronomiei, cu toate astea vă recomand să nu vă aruncaţi să o preparaţi fără să ştiţi la ce se folosesc cuţitul şi furculiţa.:P
Prin urmare aveţi nevoie de:
-rondele de rechin
-legume(orez, mazăre,fasole galbenă, verde, ardei, porumb, broccoli, etc)
-condimente la greu
-lămâie
-ulei de măsline
-vin alb

Într-o tigaie se pune la încins puţin ulei de măsline în care puneţi rondelele de rechin. În altă tigaie se călesc legumele tot cu ulei de măsline sau cu unt. Eu am pus şi puţin bulion sau sos de roşii în legume. Le dă un gust fantastic iar mirosul e încântător. Având în vedere că printre legume se află şi orez ar trebui să puneţi şi apă, cam o cană de cafea, ca să fiarbă. După ce le lăsaţi în jur de 20 minute pe foc potrivit, stropite cu tot felul de condimente(rozmarin, chilli, curry, busuioc, piper), timp în care legumele au scăzut, opriţi focul.
Rechinul este şi el stropit cu sare, piper, lămâie şi vin alb, şi nu puţin căci trebuie să prindă ceva gust. După ce a prins o culoare aurie şi o textură crocantă e semn că trebuie să îl luaţi de pe foc.
Aranjaţi legumele pe o farfurie, puneţi o bucată mică de rechin peste, apoi o felie de lămâie şi încă o bucată şi Voila. Tocmai v-aţi ales cu un fel de mâncare uşor de preparat, ieftin şi rapid.
Bon appetit!

Atingere de vânt

2010-07-03T14:38:00.002+03:00

Nu asculta cum bate vântul
Suspinul lui nu-i decât poveste,
e rolul său a te face a crede
c-a lui durere îi este cântul.

Şi tu, înduioşat, suflet pribeag
Alegi poteci neîntinate
cu nori şi cerul sur deasupra
iar gândurile-ţi sunt suflate.

Cu ochi pierduţi în întuneric
Bezmetic umbli dup-al său cânt,
Chemarea vântului-n surdină
e doar aici, pe acest tărâm.

Penumbră.

Drum paralel-partea a II-a

2010-06-25T00:34:00.002+03:00

"Ales am fost să rătăcesc,
culeg poveşti, le-mpărtăşesc
secretele-s zidite în poteci
şi pasul mi-l feresc.

Când noaptea grea coboară
de sus, de lângă nori
prieteni-mi sunt doar greierii
şi-un cântec de culori.

iar ziua când se lasă
şi soarele mă arde
o salcie bătrână,
la pieptul ei-mi fac casă.

În satul fără nume
cu-n meşter şi-o alee
ascult la colţ de casă
povestea cum şi-o spune."

Mixture of insanity and lust

2010-06-21T01:22:00.006+03:00

Incă îi simt respiraţia în urechea mea. Atingerea lui a lasat un semn pe mână care nu a trecut nici dupa atâţia ani. Pe birou se află în continuare rama, fără geam din păcate, ca dovadă a neglijenţei mele, o ramă prăfuită cu o poză mică. De partea cealaltă a fotografiei îmi face cu mâna un băiat subţirel, înalt si cu ochi de copil, iar gura i se curbează de la un colţ la celălalt, schiţându-se un zâmbet plăcut şi fierbinte. Două şuviţe din părul răvăşit dansează pe obrazul bronzat şi proaspăt bărbierit, iar parfumul de atunci s-a impregnat în poză. Nările mele tânjesc în continuare după mirosul lui efervescent care mă făcea să tremur incontrolabil iar mâinile parcurg suprafaţa pozei într-un mod uşor apăsat lăsănd urme fine.E tot ce mi-a mai rămas. Restul lucrurilor s-au prefăcut în cenuşă odată cu trupul lui.

Şi încă îi ascult cântecul din inimă
Ce îi bate cu atâta pasiune
Iar poza ce o apropii de trupul meu
Îmi arde pielea îngheţată
Şi ca o pătură îmi acoperă sânii dezveliţi,
Mă învăluie amintirea ta.

Din neant ţi se conturează ochii, nasul, gura
Întreaga făptură fără călăuză
Răspândeşte acelaşi parfum pierdut
Şi ştiu
Că te-ai întors să mă acoperi cu ale tale săruturi nestingherite
Sub clar de lună şi priviri curioase.
Căci pofta ta nebună m-a ţinut trează
Şi m-a aruncat printre faldurile cearceafului
Cu greu stăpânindu-mi pornirile.

Mă contopesc cu prezenţa ta efemeră
Cu cenuşa purtată de vânt,amăgindu-mă cu halucinaţii
Căci eşti o nălucă evadată din amintiri
Blestemată şi mă blestemi.

Doar un pasager

2010-06-20T01:02:00.004+03:00

Ascult tinereţea cum îmi vâjâie în urechi.
cum îmi râd în faţă anii
şi mă ascund sub umbre oarbe
iar pasul tău mă ţine pe loc.
Trecut-au veacurile,dar trupul îmi rămîne
un simplu val într-un fum de rotocoale
şi frunze an de an zăbovesc la fereastra mea
le suflă văntul,o goană nebună.
Căci ochii trişti ascund chemarea
şi gura ta, o linie subţire
un desen schiţat şi fără nume
mă reneagă, pe mine.
Un fir din părul meu de nimfă
aş rupe şi ţi l-aş da
să-i sorbi seva, să te menţină aşa,
dar refuzul tău mă-neacă
de parcă eu-s de vină.
Eu voi rămâne aşa, un suflet adormit de ceva timp
iar corpul abia prihănit
de-a ta poftă ingrată.

Asculta mai multe audio Muzica

Unde mi-e mintea?

2010-06-11T22:37:00.004+03:00

Căci ştiu ce-nseamnă să adorm
cu al tău surâs pe frunte
şi braţele încrucişate
şi atâtea amintiri mărunte,
iar dimineaţa mirosul de cafea ma-neacă
şi gust de îngheţată.

Îmi prinzi gândurile între arătător şi degetul cel mare
şi le extragi în grabă,
le ascunzi sub pernă
şi pătura peste ochi te ascunde
privirea mea, nedumerită, prin patură
pătrunde.

Cuprinde-mă între pleoapele tale fierbinţi
şi-nchide-mă-n întunecimea pupilelor amorţite
căci sunt ameţită iar râsul tău mă-nfierbântă.

Change is good

2010-06-08T16:06:00.005+03:00

There are two kinds of people:those who change whether they want it or not and those who don't because they can't and for some reason this is bad, really bad. I belong to the second one.And it is a sad, sad thing.

Youth was written

2010-06-05T18:16:00.003+03:00

In the stillness of the night
A pair of eyes quietly cried,
The dreadful wishes in his ear
Made his heart turn into fear.

And yet his hands were still not moving
The numbness took the deadly step,
An evil stare for souls was craving
And the youth out of his body crept.

His wrinkled grin and gloomy eyes
Could tell the story of his disguise
But shaking hands and dizzy steps
Lead his hopes into the depths.

The stone felt cold under his feet,
Roses have been carried away,
His name was carved in tons of concrete
The end of life, he could not delay.

Distractie in ritmul ploii

2010-05-31T13:43:00.002+03:00

   A fost mai mult decat frumos.Ploaie, lumini, tipete, suflete infierbantata, bilete gratuite.Un concert nemaipomenit si am rezistat pe ploaie, pe vant, pe foame, cu bere.Sambata 29 mai se anunta a fi o zi frumoasa, caniculara chiar, cu un soare disperat dupa adepti si nori care se fereau de el.Pe seara, nimic nou, poate cativa norisori care se plimbau bezmetici ici si colo.Ora concertului se apropia, soarele parca astepta si el nerabdator trepidatiile muzicii.O pereche de blugi, un tricou luat la intamplare, geanta si tenesii.Nu umbrela, ma gandeam ca nu e permisa intrarea cu ele, la ultimul concert la care am fost ne-a pus sa le aruncam.Nu hanorac, era prea cald afara si decat sa il tin pe mana, sa ma incurce, am preferat sa il las in sifonier. Nu esarfa, si pentru ce?
    La 7 eram la concert, care evident a fost in aer liber.Ma asteptam sa fie imbulzeala, mii de oameni, a fost lejer, cateva sute de chipuri nerabdatoare, adormite, sictirite sau impasibile.Tineri cu berea in mana se distrau unii pe altii pe o muzica techno-house mixata de un Dj , un fel de introducere de cateva ore a primei trupe, Codeine Velvet Club.Eu si prietena mea ne invarteam nelinistite prin jur si voiam sa inceapa cat mai repede si ne uitam cu teama catre norii care se adunau furiosi cu chef de cearta.Ne-am luat cate o bere, ne-am ametit putin, am ras si am asteptat in continuare cand picaturi mari, enorme chiar imi loveau cu disperare fata. Pana sa reactionez, ploaia lovea cu ura, razbunandu-se parca pe soare si pe noi care eram simpatizantii lui. Ne-am adapostit intr-un final sub umbrela celor care vindeau bere si ne-am sucit gaturile uitandu-ne pe ercan sa vedem prima trupa. Turna cu galeata, fulgerele loveau cu disperare vazduhul iar tunetele erau peste muzica. Ude fleasca tremuram si injuram, ofticate pe ploaie si pe faptul ca nu aveam umbrele si mai trebuia sa plecam si la 9.Am avut mare noroc ca ne-am intalnit cu niste fosti colegi, eu am ramas si prietena mea a plecat.
   Dupa o ora de asteptat, ploia s-a oprit, cerul s-a limpezit si pe la 10 a urcat pe scena Noisettes. Eram mega fericita, ii vedeam live, iar tipa Shingai a fost un fenomen. Desculta pe scena, ca la fiecare concert, a facut senzatie. Iar cand rostea Bucharest toti erau in extaz, ca nu gresise numele orasului.Oricum nu am regretat nicio secunda ca m-am dus, imi pare rau doar ca unii prieteni nu au putut ajunge. Sa curga cu muzica si la cat mai multe concerte.:D Pacat ca nu am facut rost de o inregistrare cu calitate mai buna.

Compelling

2010-05-26T23:15:00.003+03:00

Ai să-mi guşti sângele şi o să-ţi placă,
sărat, dulceag şi un pic amărui,
o explozie de arome se va zbate în gura ta
iar venele mele o sa pulseze
ca să-ţi arate că vor să fie sărutate.
Şi mâinile tale vor coborî uşor
pe coapsele mele iar resiraţia ta
se va năpusti peste pleoape
presărând tinereţea ta veşnică
peste a mea care-i trecătoare.
Noi doi vom adormi în hamacul de sub tei
şi-ţi vei răsfăţa nările cu parfumul sângelui meu
iar eu îţi voi savura privirea lacomă.

Iz de capitala

2010-05-25T22:15:00.001+03:00

Through the eyes of a child

2010-05-20T22:14:00.002+03:00

Poemul care nu zâmbeşte

2010-05-20T17:37:00.003+03:00

Ochi de gheaţă şi săruturi fierbinţi,
cuvinte aruncate la întâmplare, culese de pe stradă
la o oarecare intersectie, unde semaforul nu merge,
acolo te-ai aplecat să aduni literă cu literă,
semn cu semn şi virgulă cu virgulă,
le-ai pus într-un plic amărât, expirat,
pe care nici măcar poştaşul nu îl atinge
şi ai apelat la vânt, presupun, să mi-l aducă.

Plicul nu a ajuns niciodată la mine,
s-a pierdut undeva printre norii negri ce aduceau ploaie,
prin universul fără limite, care îşi înghite în fiecare zi
încă un dram din ambiguitatea sa,
care îşi va declara curând paradoxul, pierdut.

Te cauţi prin buzunare, prin piele
şi te enervezi teribil că nu găseşti ceea ce e atât de evident,
un lucru pe care eu îl văd de la milioanele de kilometri,
acel ceva care se ascunde în colţul ochiului tău,
uite, un loc în care nu ai îndrăznit să cauţi,
poate de frică sau pentru că ştiai ce vei găsi.

Oare tu vezi acelaşi lucru pe care îl văd şi eu?
În acelaşi fel, fără modificări şi fără defecte,
o privire flămândă, însetată
ce stă ascunsă şi se simte trădată de imprudenţa noastră?
Nu te pricepi la cuvinte, le încurci, mănânci litere,
te grăbeşti şi mi le înşiri pe toate în faţă
şi te aştepţi să creez eu propoziţii.

În mână ai mototolit ultimul dram de speranţă,
licărirea din ochi ţi-a dispărut
şi mă priveşti crunt,
parcă ai vrea să mă zdrobeşti cu mâinile tale butucănoase,
să-mi zgârii pielea, să-mi laşi semn.

Scrisoarea ta, îmi imaginez că era un zâmbet
amar, strâmb şi atins de boală
ce căuta două mâini fragile să-l îndrepte
căci stătea atârnat într-o parte.

Saruta-ma si o sa adorm din nou

2010-05-10T21:44:00.003+03:00

Eu dorm.Şi tu? Îţi treci degetele ce-ţi trădează vârsta prin părul meu
şi-mi sorbi visele, le numeri, le denumeşti, le guşti
ţi le însuşeşti.
Vrei cu orice preţ să le vezi, să le trăieşti,
eşti ofticat că nu ştii dacă faci parte din ele,
dacă nu cumva am păstrat un vis numai pentru tine.
Degetele tale îmi presează tâmplele,
vrei să mi le spargi? încetează.
Crezi că dacă aş vrea nu ţi-aş permite să mă invadezi?
e prea curând să-mi cunoşti dorinţele,
punctele sensibile.
Ţi-am dat voie să te joci în părul meu, nu cu mintea mea,
nu încă,
eşti liber să-mi împleteşti şuviţe blonde,
eşti liber să creezi, să construieşti o fortăreaţă.
Ştiu că o să te saturi cândva, curând,
dar la urma urmei eu trebuie să savurez, iar tu...
să încerci să-mi intri in vise.
Dacă mă mai trezeşti o dată
din somnul dulce ce mă acoperă,
o să desenez cu unghiile pe spatele tău
şi o să colorez cu sânge un scenariu
pe care numai eu îl voi vedea.
Sărută-mă şi o să adorm,
din nou.

Drum paralel-partea I

2010-05-07T14:39:00.006+03:00

În capătul străzii acoperite în praf şi cenuşă
O trăsură adormită îşi trăieşte veacul
Din lemn putrezit, cu acoperişul sfâşiat
Cioplită a fost fără regrete.

Iar el, un biet tâmplar
Cu un ciocan şi nişte cuie
S-a apucat să construiască un cer şi-o stradă
Şi-un drum desenat pe zid.

Cu tălpile descoperite şi sângele şiroind
A călcat pe pietrele ascuţite
Lăsând urme adânci şi nivelând pământul
Pentru cei ce aveau să străbată ţinutul.

Şi caii, în surdină aşteptau
Un îndemn, o poruncă, o mână să-i atingă,
Înhămaţi la trăsură, cu capul plecat
În ochi, flăcările dansânde.

În oraşul părăsit doar umbrele umblau
Şi erau goale şi translucide
Şi nu visau
Căci n-aveau ochi şi nici expresie.

La colţul unei case din cărămidă roşie
Vântul se juca cu sunetele
Ce curgeau din sufletul unui trubadur,
Hoinar, îşi spunea povestea...

Fools

2010-04-24T23:33:00.007+03:00

http://uztarroz.deviantart.com/art/amor-a-flor-da-pele-17791786

Ce zâmbet îmi arunci
aşa în viteză, te aştepţi ca eu să-l prind,
dar tu nu ştii că am mâini de porţelan?
Iar zâmbetul tău, ei bine, nu e aşa firav.

Ce-ţi pasă dacă mă spargi,
eşti doar un prost în uşa mea
şi tot aştepţi ceva.
Te apleci asupra mea
parcă ai vrea să-mi înghiţi visele,
să te bucuri numai tu de ele.

Să-ţi spun ce am găsit în urma ta:
nişte amintiri pătate cu vin
şi dorinţe prăfuite, spălăcite
crezi că m-ar interesa aşa ceva?

Deziluzie.

Cu câtă febrilitate te aruncai în patul meu
şi tu crezi că nu observam...
Poate de asta vrei să-mi înţepi ochii,
eşti invidios
că eu văd marea şi nisipul şi soarele cu ei
iar tu...
eşti un orb amărât.

Cum îmi furai săruturile sub clar de lună,
ce clişeic şi credeai că eşti romantic.

Zăboveai la geamul meu,
căutai ceva, poate sperai
că o să mă întorc cu spatele şi nu o să văd
că ai îmbătrânit, te-ai urâţit
şi inima ţi-a împietrit.

Iubite,
m-ai crezut înamorată, înfierbântată,
dar dormitorul meu era cu susul-n jos
tot ce părea frumos, era urât,
cearceaful pe dos, patul întors.

Ai convins până şi norii să plângă pentru tine
lacrimile tale erau nesemnificative,
preferam să stau în ploaia acidă
decat să-ţi văd ochii tânjind fals
după uitare.

Mi-ai pronunţat greşit numele de nenumărate ori
şi te-am lăsat, credeam că eşti prea...
surmenat,
doar alergai noaptea după stele
şi eu credeam că pentru mine,
când colo...

Ţi-am aruncat zâmbetul dizgraţios înapoi
mototolit, dat prin noroi
şi ars de ploi.
Sper să ţi se lipească de faţă
şi să nu-l mai poţi da jos,
în felul ăsta
n-o să-ţi aducă niciun folos.

Şi bate vântul...
ghici ale cui dorinţe sunt împrăştiate?

Je t'aime
Şi te-am iubit.

La multi ani hemofilie

2010-04-18T17:50:00.001+03:00

2010-04-14T19:05:00.003+03:00

Am găsit pe o măsuţă de cafea un şerveţel

şi erau scrise cu grijă litere

fără nicio legătură între ele, ciudat,

amestecate, împrăştiate răvăşite pe hârtie.

Am avut răbdarea să le lipesc una lângă cealaltă

şi m-am încurcat cel puţin o dată, dar fara să vreau

m-am trezit într-o aventură şi cale să mă întorc nu am găsit

aşa că am continuat să mă joc.

Degetele îmi alunecau pe şerveţel,

fugeau după literele fără astâmpăr

râdeau cu poftă de mine, cu mine, pentru mine, eterne fericite.

Prin nu ştiu ce metodă comunicau şi căpătau încredere

încet, încet se lăsau dezmierdate şi descoperite.

Ce cuvânt atent aşezat în mijlocul hârtiei,

aşa simplu şi delicat şi câtă trudă

pentru un secret şi mic şi mare,

şase litere jucăuşe şi un mister ce încă arde.

Am luat cu mare atenţie şerveţelul şi l-am aşezat în palmă

îl ţineam ca pe un cristal de teamă şă nu-l distrug

cu atingerea mea stângace.

Am prins totuşi curaj şi m-am învelit cu el

şi mă simţeam asa bine,

îmi era încă frică să nu se rupă

şi să se piardă, să fie luat de vânt.

Ţi-am îmbracat iubirea firavă şi m-am pierdut printre faldurile ei,

mi-am acoperit trupul mic cu o tinereţe efemeră,

mai târziu însă am dat nas în nas cu maturitatea

m-a privit drept în ochi, mi-a sărutat vârful nasului şi pleoapele fierbinţi

şi m-a învăţat cum să îmbrăţisez şerveţelul fără să-l rup.

L-am pus înapoi pe masă şi am aşezat ceaşca de cafea pe el

să îl ţină prizonier până ce te vei întoarce tu şi îl vei elibera

Ţi-am scris şi eu ceva...

Youth

2010-04-10T13:03:00.007+03:00

When I took this picture I felt like Alice in Wonderland

Iubire din nisip

2010-03-26T20:39:00.012+02:00

Laşi în urma ta
numai castele din nisip sfărâmate
degeaba dai vina pe vânt
când ştii că mâinile tale sunt criminale
iar lacrimile tale sunt precum valurile,
şterg totul în calea lor...

Ai un zâmbet care mă străpunge
şi mă doare, îmi zgârie pielea, îmi laşi semne,
mă ascund printre ruinele unei lumi
care se fereşte de tine
căci ai adus furtună şi praf.

Ai coborât nori grei asupra mea
Ai urnit ploaia împotrivă-mi,
ea, care îmi ţinea partea,
care mă mângâia şi se odihnea pe pielea mea
acum mă arde şi am numai răni...

Marea mă priveşte răzbunătoare
are ură în privire şi forţă-n braţe,
aleargă fioroasă spre mine, e schimbată
de tine...

Te-ai apropiat de mine, cu duritate
mi-ai dat un ultim sărut şi o ultimă îmbrăţişare
mi-ai zdrobit oasele,
mi-ai arătat ce a însemnat o iubire puternică
şi ai dispărut, te-ai transformat în nisip.

Ne mişcăm în felul nostru

2010-03-20T23:57:00.005+02:00

Mi-am pus blugii de hârtie pe mine şi am ieşit afară în ploaie
şi m-am udat, şi apa curgea şiroaie şi genele îmi erau ude
şi buzele roşii te aşteptau pe tine
şi tricoul scurt mă strângea,
dar nu l-am dat jos
ar fi fost indecent.
tălpile îmi ardeau pe asfaltul rece
şi am pus capul jos să-ţi ascult paşii
erai departe, alergai în blugii tăi de hârtie
în tricoul tău alb şi cu teneşii rupţi
veneai spre mine, iar părul îti stătea în toate direcţiile
atât de drept şi negru îţi venea pe ochi
îţi ascundea privirea timidă
şi ţi-ai apropiat gura de a mea şi am pornit într-o furtună
şi natura s-a răzbunat pe noi
şi ne-a fulgerat
acolo....
în stradă
...tu şi eu...
două perechi de blugi şi două chipuri tinere

Vezi mai multe video din Muzica

Salata italieneasca a la romani

2010-03-20T17:06:00.007+02:00

Tocmai ce am terminat de mâncat o salată care a fost demnă de nota 10 dată de un bucătar :)). Reţeta am luat-o dintr-o revistă pe care a trebuit să o prelucrez puţin nedispunând de anumite ingrediente. Nu e un fel de mâncare de zi cu zi, dar azi am vrut să îmi răsfăţ familia.
Aveţi nevoie de următoarele:
~400g paste casareccia(eu am pus 250g paste pătrate, foarte bune)
~6 roşii cherry(puteţi să puneţi mai multe)
~100g măsline
~o cutie anşoa(aici eu am pus creveţi prefierţi din REAL la ofertă 3,5 lei/100g)-merge orice alt peşte
~100 g caşcaval
~busuioc
~ulei de măsline
~lămâie
~sare
~piper
~rozmarin
~pătrunjel
În primul rând fierbeţi pastele atât cât vă spune pe pungă. Le răciţi şi le lăsaţi la scurs într-o sită.
Gătiţi peştele, în tigaie cu puţin unt/ulei măsline şi tăiaţi bucăţele. După ce s-au răcit pastele se pun într-un bol, se amestecă cu măslinele tăiate, uleiul de măsline, sare, piper, busuioc(din acela uscat am pus eu), zeamă de lămâie, apoi puneţi şi peştele, roşiile cherry le tăiaţi pe jumătate, caşcavalul îl radeţi pe răzătoarea mare şi amestecaţi uşor.Se ornează cu frunze de pătrunjel sau busuioc.
O să descoperiţi o reţetă uşoară, de primăvară/vară, cu o armonie de culori şi o beţie de arome.

În final va arăta aşa, poate chiar mai bine. Bon appetit!

Prin vene curge ciocolata

2010-03-18T22:21:00.005+02:00

Am găsit un mod simplu de a descrie
Un sentiment ce creşte-n mine,
Un curcubeu de amintiri presărat cu praf
Scăldat în picături de ploaie şi stropi de soare.
Mă ascund într-un univers creat de mine
Unde graniţele sunt făcute din turtă dulce
Iar stelele sunt fursecuri decorate cu bezea,
Un univers în care ochii-mi sunt două mărgele de turcoaz
Şi lacrimile sunt transformate în diamante mici pe care le culeg
Şi le arunc pe cer
Unde se formează norii străpunşi de raze
Şi fac umbră râului de ciocolată ce dărâmă podul din cuburi de zahăr,
Se topeşte şi ca o lavă dulce curge
Stropind petalele florilor îndulcindu-le polenul.
Mă adăpostesc sub ciuperci uriaşe,
Umbrele colorate ce dansează în ploaie
Răsucindu-se cu graţie ameţesc în dansul lor şi tălpile le sunt încinse.

Un gust amar îmi încleştează gura
Un sâmbure spart, e neatins de seva dulce
Şi corpul meu se zbate să-l respingă,
O luptă dulce-amară parcă fără deznodământ.
E o aromă nouă, negustată, faţă de care simt repulsie,
Dar mă îndeamnă să o încerc, mă ispiteşte,
Sâmburele din fructul interzis ce a pătruns graniţele
Le-a topit, s-a contopit cu ele
Şi a ajuns la mine şi nu-mi dă pace.
Îmi spăl faţa-n ciocolată, dispersând efectul otrăvii
Dar deja m-a străpuns adânc, sub coaste, până în coloană
Simt inima cum trepidează, cum cere, cum imploră
Încă puţină otravă, încă puţină sevă amară.

Are şi vremea rea partea ei bună

2010-03-09T18:54:00.006+02:00

Tutun

Plămânii mei cer un fum de ţigară

Deşi nu am mai încercat vreodată,

Te văd cum faci cerculeţe,

Cum le spargi cu respiraţia ta

Iar degetele tale desenează cuvinte în aer.

Nu se vede bătrâneţea, nici nu ar avea de ce

Ai 22 de ani, dar ochii tăi spun altceva.

În timp ce balansoarul te leagănă

Îmi cânţi un cântec pe o voce joasă

Şi mă dezmierzi cu privirea,

Simt dorinţa cum coboară pe vertebre,

Un tremor fierbinte în picioare

Le simt cum mă pişcă, cum nu au astâmpăr.

Până şi soarele e intimidat de fumul tău

Ai reuşit să-l ameţeşti,

L-ai prins şi nu mai vrei să îi dai drumul

E ora şapte, dar el nu apune

Îi e frică să plece, să nu te mai vadă,

Îmi aduce aminte de ceva, de cineva

De o privire timidă, inocentă

Un chip îndrăgostit şi o pereche de ochi anesteziaţi.

Buzele tale acum îmi sculptează curbura gâtului

Şi se preling până în adâncul sufletului

Îmi penetrează inima şi sângele curge şiroaie.

Cu o pensulă îmi pictezi tenul, un roşu aprins

Contrast perfect cu ochii în care spui că te afunzi de fiecare dată.

Un ultim sărut şi noaptea a luat sfârşit

Iar în îmbrăţişarea ta eu mă topesc.

Îmi îneci nările cu parfumul pielii tale

Un miros ce mă amorţeşte, un tranchilizant pentru simţuri,

Îmi picuri otravă pe buze, mă muşti şi mă arde

Ce gust bun ai, dulce-acrişor, esenţa tare în vene.

Şi muzica pe fundal te provoacă

Şi-mi arunci o privire pasională, care mă dezbracă,

Mă ţintuieşte la pământ şi mă acoperi cu o pătura de stele

Presari pulberea pe pleoapele mele şi mi le sigilezi cu un sărut.

Îndată ce mi-ai luat vederea, ce mi-a închis ochii care te intimidează

Mi-ai dezvoltat celelalte simţuri, un curcubeu de arome,

O ploaie de condimente şi mă iuţesc

Iar tu stingi focul cu un pahar de vin

Şi totul se cufundă în întuneric.

Tu, eu şi lăcomia…

Ikea-pentru că se vede diferenţa

2010-03-07T21:52:00.006+02:00

Astăzi am fost şi eu pentru prima oară la Ikea şi m-am bucurat precum un copil la vederea unei noi jucării, poate pentru că mi-am şi cumpărat o chestiuţă ieftină şi mică din pluş. E adevărat, magazinul e cam de fiţe şi are lucruri foarte scumpe, unele sunt bune ca preţ, însă ceea ce vezi înăuntru, cum este totul organizat, e absolut drăguţ, iar mirosul de mâncare marca Ikea îţi invadează nările de cum intri în magazin. Spre surprinderea mea la ora 6 seara, duminică, magazinul era aglomerat. Cred că cei care îmi spun că se duc duminică seara în club de fap vin aici în Ikea, nu ca să-şi cumpere covoare, dulapuri sau canapele ci pur şi simplu să mănânce un hot dog cu 1 leu şi să dea 3 pt un suc şi să bea pe săturate. Vorbesc serios. Mi-am cumparat şi eu un meniu din acela, dacă se poate chema aşa, 3 lei, un hotdog şi un suc şi mi-am încărcat suc de la dozator de câte ori am vrut. Că am rezervat baia apoi, asta e altă treabă. Mulţi vin să mănânce şi nicidecum să se uite după mobilă. Eu măcar mi-am cumpărat ceva. Ikea e aşa drăguţă, îşi merită reputaţia, de magazin mare, scump şi foarte bine organizat(cu mulţi cocalari care vin să râgâie, din păcate). Data viitoare sper să îmi cumpăr un dulap şi un fotoliu. Aaaa şi să îmi fac provizii de creioane din alea mici. Azi nu am putut să iau foarte multe, mi-a fost cam jenă, am luat vreo 20. Data viitoare deja sunt familiarizată cu Ikea aşa că...cine cere nu piere, în cazul ăsta cine pofteşte, se serveşte. Până data viitoare daţi o fugă la Ikea şi luaţi creioane multe, multe.
Pupicei.

Suflet de lemn

2010-03-04T13:02:00.005+02:00

Sursa foto:arte-brandy.com

Se legănau marionetele pe funie,
Îşi balansau picioarele
Şi râsete de vrăjitoare
Îi răsunau în ureche.

Sub cortul rupt şi sfâşiat
Un chip cu ochi îndureraţi
Se reflecta-n oglinda spartă
Iar gura nu-i era nici măcar schiţată.

Dârele trasate pe perete
Şi urme adânci, sculptate
Dezvăluiau o mică pată
Pe mâini fragile şi uşor ridate.

Un chip rotund şi colorat
Cu nas subţire , ochi aplecaţi
Şi părul agitat de vânt,
Îşi ascundea durerea.

Miresme dulci, înţepătoare
Se răspândeau în aer
Şi ca veninul de păianjen
Îi străpungeau pielea.

Otrava i-a ajuns în ochi
Şi transformarea a fost completă
Încă o faţă palidă si suptă
A fost scrisă în poveste.

Şi trupul i s-a-ngreunat,
Gura deja pictată, suferea
Iar două mâini cu degete de lemn
Îi desenau pe faţă.

Pe file albe dintr-o carte
Cuvintele au fost scrise
Curgând furtunos precum o vrajă
Înecate-n cerneală neagră.

Şi mâna păpuşarului s-a oprit...

Atingeri calde

2010-03-02T17:06:00.006+02:00

Şi simt miros de primăvară
Un iz plăcut ce-mbată,
Un soare veşnic ce mă arde,
În aer, parfum de ciocolată
Ce-mi lasă gura apă.

Şi norii vor să mă supună
Iar ploaia să m-atingă,
Amarul sevei florilor,
Mireasma transformată,
Dar gura încă cere
Otrava nefiltrată.

Doi fluturi şi-o lăcustă,
Un dans al tinereţii,
Un vals nebun şi ameţitor
Ei zburdă şi râsete se aud în zare
Ce culoare!

Amurg de catifea
Şi dâre de cafea
În noapte
Şi mii de şoapte
Sub pleoape.

Parfum de primăvară.

Amalgam

2010-02-25T21:05:00.013+02:00

Draperiile sunt trase,
Geamurile-s prăfuite
Lumini stinse şi...

tăcere.

Dormitorul e gol
şi o răceala profundă,
mă afundă...
amorţeala cruntă
pe o perna turtită.

Papucii aruncaţi sub pat
sunt rupţi şi chinuiţi de vreme...
statuie în faţa soarelui
cu pleoape căzute şi ochi desenaţi.

Paraşutele plutesc în depărtare
libere, fără scăpare,
mii de culori, atinse de soare,
căderea e lină, timidă,
sublimă.

Razele desenează chipuri noi
şi vise străvezii
pe geamuri aburite
şi mânjite de fum.

Scârţâit de scări şi uşi trântite
sunt urme şterse, ascunse...
tălpi pe podea, mâini pe pereţi
păstrează încă aroma.

Dimineţile într-o culoare
sunt amare şi atât de reci
pielea ta îmi folosea drept acoperământ
acum nici ploaia nu mai are interdicţie.

Sticluţe de parfum pe etajeră
împrăştiate şi goale,
vidul adoarme mirosind
ultimul strop de viaţă.

Pianul suspină neacordat
clapele albe, negre
aşteaptă sub un strat gros de praf
acel sunet colorat ce le va trezi.
Şi portativul e gol,
şters şi amnezic,
renegat de sunetele
care au lăsat în urmă o dâră
ştearsă.

În invizibilitatea nopţii
luna se joacă cu şuviţele mele,
tânjesc după încă un sărut
otrava ta a creat dependenţă
aşa că mai picură-mi
măcar un strop
pe buze.

Vântul a inspirat praful
lăsând nicio dovadă a existenţei.
Dormitorul nu mai e gol
ci îşi ascunde desfrânarea.

Mă îmbrac în mireasma ta,
picioruşe de copil pe podeaua rece
şi chip inocent pe oglinda fără chip,
lacrimi în liberă cădere...

O pătură, un fior şi o cameră tenebră...

Ursi cu picioare de balerine

2010-02-19T21:51:00.009+02:00

Şi noaptea dansează urşii sub patul meu
Se ascund, le e ruşine
Căci sunt atât de mari
Şi au picioare de balerine.

Pe muzica trubadurilor
Dansează şi umbrele pe perete
Niciuna nu se împiedică,
Perene şi diafane, se mişcă cu graţie.

Unele după altele notele pe tavan se pictează
Si curg lent si muzica creează,
Sunetele ameţesc într-o îmbrăţişare
Atât de strânsă şi fără scăpare.

Se pornesc într-un vals toţi urşii pictaţi
Totul e un zumzet, continuă miscare,
Râsete dulcege ce reflectă candoare
Lăbuţe desenate cu o singură culoare.

Visele pur şi simplu evadează
Se desprind de firul din pânza de păianjen
Şi atârnă pe perete, parcă vibrează
Vor să fie libere, visele...visează.

Oglinda le arată ceea ce ascund
Secrete fără cusur împrăştiate pe tavă
Pantofi de balerină în picioare de urs
Şi aripi de libelulă cusute pe frânturi de umbre.

Urşii încă dansează
Iar libelulele ameţite valsează.

New dawn

2010-02-15T22:02:00.004+02:00

Have you seen my face
Painted on the wall?
Have you seen my shoes
Scattered on the floor?
The way you were dressed
The way you acted
I could tell
Something went wrong
And you still don't know.
Whether you were fool
Or whether you were mean
It still doesn't change where you've been.
Let's stop playing hide and seek
My secret place you shall never meet.
My eyelids stopped craving for you kiss
And my chest starts shaking
When it feels your lips.
Those words you kept on saying
They sounded like black and white
Somewhere in my mind
And I don't think I'm crazy
Because the only thing humming in my ears
Is the beating of your heart that stopped.
After you pulled my wings feather with feather
I decided I needed some new ones
And the only way I could get them
Was somewhere far, far away from you.
Don't be mad and do not feel blue
All of a sudden I knew
Tomorrow is going to be a new day
The day you were no longer going to stay
So leave now, please do
Because I'm in the mood to dance
And while I'm spinning around
I might need a safe, steady ground
You're just an earthquake
And you've shuffled my feelings for too long.
Go and stare at the sun
It might have saved you some light
And while you do that
Just let the window open
So I could fly away...

This time is...Peter Pan

2010-02-13T22:30:00.014+02:00

Sursa photo:http://fliiby.com/images/_original/28mezqj5c9.jpg

Cred ca a venit vremea sa mai vorbesc despre un alt film Disney.Am fost nevoita sa imi intrerup maratonul din simplul motiv ca mai aveam un ultim examen de dat si ma rodea constiinta, trebuia sa invat. Acum ca am terminat cu toate examenele, ceea ce e o mare usurare, o sa ii accord o atentie deosebita bloguletului meeeeu care asteapta nerabdator in fiecare zi cuvinte noi si vorbe de duh ;;). Si pentru ca ziua nu se poate incheia decat cu un grozav film care reflecta tineretea, vreau sa vi-l prezint, in cazul in care l-ati uitat, pe faimosul, mirobolantul, inegalabilul Peter Pan.

Ore in sir cred ca as sta in fata calculatorului, cu ochii atintiti asupra imaginilor desenate care curg unele dupa altele. Ma gandesc cata munca se afla in spatele acestor pagini desenate care promit sa incante privirile copiilor si nu numai, prin intermediul personajelor fantastice care sunt nevoite sa respecte cerintele autorului pentru ca, fie ca vor, fie ca nu, el este cel care trage sforile, care le hotaraste destinele.

Peter Pan este intruchiparea spiritului ludic, infantil care se afla in toti, bine ascuns, ferit de suprafata, multi reusesc chiar sa-l ingroape sub mii de straturi de minciuni, de vorbe rastite fara sens a caror culoare a palit de mult. Totusi tind sa cred ca revederea unui astfel de film, realizat in sute de mii de culori, intense, provocatoare si pline de compasiune poate trezi pana si cel mai adormit, aspru si incetosat individ care inca nu a fost initiat in propriul sau destin.

Personajul meu principal, care mi se pare ca este extrem de reusit, nu ca restul nu ar fi, este crocodilul Tick-Tock the Croc, care este construit cu atat amuzament si vigoare incat starneste un ras sincer si nevinovat care sparge gheata in mii si mii de bucatele ascutite din orice inima care a uitat sa pulseze sangele.Este de admirat perseverenta lui in a dobandi ceea ce isi doreste cu adevarat, chiar daca lucrul asta presupune sfarsitul capitanului Hook, nu ca i-ar duce cineva lipsa ;)). Poate ca toti ar trebui sa ii urmam exmplul acestui personaj, exceptand partea in care cineva ar avea de suferit. Poate ca, in mod indirect, autorul ne transmite ca daca ne dorim ceva cu adevarat si nu incetam sa speram si sa contribuim la castigarea acelui lucru, fara insa sa ne repezim la cel care ne-ar sta in cale ci sa il inlaturam cu sarm, la sfarsitul zilei, cand vom analiza tot ceea ce am realizat inainte, un zambet va aparea in coltul gurii.

Fiecare personaj isi are locul sau in poveste iar fara acesta pur si simplu actiunea, peripetiile, aventurile ar inceta, s-ar rupe lantul din cauza unui inel lipsa. Cred ca toti ne regasim in acest film, iar eu imi aduc foarte bine aminte cat de mult am vrut sa fiu in locul lui Wendy, sa am sansa sa zbor alaturi de Peter, sa astept sa fiu salvata din sabiile fiorosilor pirati sau chiar sa fiu necajita de Tinkerbell. Oricum ar fi, cel putin macar o data in viata fiecare ar trebui sa aiba sansa sa “zboare”, sa existe un motiv pentru care inima sa ne sara din piept de fericire si implinire. Cred ca ar mai fi multe de vorbit despre acest film, dar nu mai am inspiratie si tind sa cred ca as umple paginile unui roman gros care probabil, intr-un anumit punct ar plictisi deci pun PUNCT aici.

Stay tuned for the next film review.:D

Tonight is Alice in Wonderland

2010-02-08T22:28:00.010+02:00

O sa incep un maraton de filme Walt Disney.In fiecare zi o sa ma uit la un film care o sa-mi aduca aminte de copilaria minunata de care am avut parte si o sa ma gandesc cu parere de rau ca viitorii mei copii nu vor mai avea parte de aceste desene absolut superbe, pure si inocente caci mai nou desenele cu violenta care transmit un mesaj necorespunzator primeaza.
O sa incep cu Alice in Wonderland.Cati nu am vrea sa stam in pat si sa ni se citeasca o poveste atat de frumoasa, demna de imaginatia unui copil inocent, una care sa poata sa ne poarte intr-o lume departe de cea reala, sa trecem granita adevaralui, sa ne scufundam in apele limpezi ale fabulosului si sa inotam printre balauri, greieri vorbitori, iepuri grabiti si carti de joc care picteaza trandafiri? As vrea sa ma regasesc in mia de culori ce intregeste un personaj din desenele lui Walt, chipul meu sa fie pictat in culorile jocului, sa aud un rau clipocind in departare si sunetele sa se transforme in cuvinte. Alice reuseste sa imi aduca zambetul pe buze ori de cate ori vad un desen sau filmul sau recitesc cartea scrisa de Lewis Carroll.As vrea sa am imaginatia autorului insa ma multumesc cu a mea capacitate de intelegere a povestii si filmului.
Cred ca ar fi uimitor daca ar exista o omida care sa spuna o poezie iar fumul ce o inconjoara sa formeze vocale sau niste flori al caror parfum sa te frapeze si sa aiba puterea sa te judece pe tine, un muritor de rand pentru piela ta care nu risipeste nicio aroma in aer.
Iepurele Alb se regaseste in fiecare dintre noi, toti ajungem sa fim grabiti si in intarziere undeva, unii ne intalnim prea tarziu cu soarta, altii se grabesc cu pasi mari spre sfarsit, dar la un moment dat, exact ca Iepurele Alb, toti ajungem acolo unde am vrut, fara sa mai dam importanta ceasului.Si cati nu am vrea sa avem o petrecere de non-ziua noastra, care ar fi practic in fiecare zi cu exceptia zilei noastre de nastere?Oameni ca Mad Hatter si March Hare exista peste tot, suntem inconjurati si sufocati de numarul lor si dupa parerea lor, un lucru simplu, ca o cana de ceai poate rezolva orice problema. Regina, pe de alta parte, e numai una, iar faptul ca toti ne consideram regi si regine asta e altceva. Regina poate fi numai aceea a carei personalitate este unica si de nepenetrat, fie ea o adepta a raului sau un ajutor al binelui. Regele, haios si umil, care incearca mereu sa se afirme este un personaj ale carui trasaturi sunt inspirate tot de personalitatea omului.
E placut sa vezi cum un film, menit sa aduca un zambet pe buzele copiilor si sa produca fericire intr-o lume sumbra, reda toate aspectele vietii intr-un mod ironic, iar personajele din Alice reprezinta de fapt mastile satirizate ale oamenilor din jurul autorului. Practic asta facem toti, incercam prin satira sa reducem din trasaturile negative al omului care ne-ar putea face rau, vrem sa il punem intr-o lumina difuza si nu chiar intunecata, astfel incat sa ne facilitam viata care l-ar putea include si pe acesta. Lewis Carroll a reusit, prin intermediul acestei minunate carti, sa evidentieze o lume imperfecta, dar vazuta prin ochi de copil, poate deveni cu usurinta o lume in care se poate trai, in care ne putem adapta.
Poemele din film redau, prin simplitatea lor, inocenta din privirile oamenilor care nu au uitat ce inseamna copilaria si intensitatea culorilor unei lumi anoste si estompate.

How doth the little crocodile
Improve his shining tail,
And pour the waters of the Nile
On every golden scale!

How cheerfully he seems to grin,
How neatly spreads his claws,
And welcomes little fishes in,
With gently smiling jaws! (poem recitat de Caterpillar)

As putea sa vorbesc ore in sir despre Alice, despre adevarata poveste din spatele povestii, dar e mai placut sa creez un pic de mister si sa provoc cititorii sa descopere singuri secretele care stau la baza realitatii ironizate de autor.

Asul de inima rosie…lipseste

2010-02-08T20:20:00.009+02:00

Sursa photo: http://www.alice-in-wonderland.net/

Si am facut un castel din carti de joc,

Iti aduci aminte? iti placea sa ne jucam.

Acum am ramas doar eu

cu un juvete si un zecar.

Ce gust amar…

Tu n –ai habar

Si nici nu o sa-ti zic!

Nu, nu vreau sa te oftic,

dar nu mai ai dreptul la cartile mele.

Nu le mai impartim,

ramai tu cu ce ai.

Eu ma duc sa imi termin castelul.

Si cand o sa iasa unul mare

Si vantul o sa-mi stea in cale,

tu sa nu fii prin zona

caci risti sa te ineci

In santul cu vorbe rastite

Si cuvinte amortite,

iar nisipul o sa iti intre in ochi

si dintr-o mie de culori

o sa vezi numai una

un rosu sangeriu

pe un chip plumburiu.

Ma arunci cu privirea ta

in lanul cu o mie de ganduri furate.

Nu stii decat sa iti insusesti sentimente copiate.

Pana si cartile rad de tine,

Sunt toate intinse pe iarba cristalina

desirate, alungite, zapacite…

My bicycle for your smile

2010-02-07T22:51:00.002+02:00

Flashback

2010-02-04T23:35:00.007+02:00

Do you remember when we met
Under that magic willow
And tears were falling from the sky?
They weren't mine.

The water seemed so clear
And the sky was blue,
The leaves were falling for you
The drops were falling for me.

I saw your reflection in the river
You seemed so happy and more like a dreamer
Your fingers were touching mine
And we were drinking from the same glass of wine.

My ears still remember your whisper
Those words that made me shiver,
Your lips so close to mine
They sent a tremor down my spine.

I do believe in love
I got my reason from above,
But it happened so soon
The fault must belong to the moon.

Two bare feet

2010-02-03T21:06:00.003+02:00

Don't you wanna sing and dance??Some jazz maybe :>

A spider's web

2010-02-02T15:06:00.006+02:00

Just across the street
I saw a man who could not speak
But the tears didn't seem to stop
No smile or grin, not even a drop
He stared at me
like he was searching
For the one he lost, a "she"
Suddenly I stopped breathing.
Who was he and why did he seem so familiar?
My memory was playing tricks on me
and all of a sudden I knew
He was my past, the whole of it
the kiss, the hug, the love
The day we always seem to meet.
Just like a feather it flew
His feelings were like the mourning dew
afraid of the heat,
terrified by a single beat.
I remember his kiss went deeper than my skin
Some pieces were missing
Scattered all over, tiny and invisible.
And yet he's standing there
The stillness is in the air
He is breathing
and tears fall down on his cheeks
and dust on his hands.
No movement, not even a blink
He makes me think
What were the last words he said
before going to bed?

Life as a rainbow

2010-02-01T22:12:00.004+02:00

Each and every soul

Has a different colour,

One is blue, one is black

One is white, the other dark

And yet, in some freaky funny way

We are the same.

We all laugh, we all say

What a lovely, ugly day.

But when something just goes bad

And there is no one around

I might need some wings to be courageous 

In a world that’s so outrageous

And where people seem to stare

Every day and everywhere,

Sending you some messages

You are simply afraid to tell.

So yes, each soul has its colour

But there are too many people

And not so many  colours

That makes you wonder

“Why do I always feel like I am surrounded?

In how many pieces is my soul divided?”